“Să mă ierte Dumnezeu, dar Mutu și beat joacă mai bine decît Tănase și Cociș luați împreună!”, scria ieri cineva pe blog. Firește că respectivul exagera. Mai departe însă, pare să se transforme în curent de opinie părerea că Mutu ar merita rechemat la “națională” ignorîndu-se amănuntul că se antrenează de unul singur după retrogradarea Cesenei. Ex-golgeterul stă pe tușă, își caută echipă, dar se aude că va semna dintr-o clipă în alta cu Ajaccio din campionatul Franței.
Dacă l-ar convoca pentru întîlnirea cu Estonia, startul preliminariilor CM 2014 programat pe 7 septembrie la Tallinn, Victor Pițurcă și-ar încălca principiul de a-i sări din schemă pe cei care nu joacă. Doar că n-ar fi prima oară cînd ar face-o, vezi -recentele cazuri ale lui Lobonț, Tamaș și Raț, ultimul purtînd banderola de căpitan la Ljubljana în ciuda faptului că Mircea Lucescu nu-l mai titularizează meci de meci la Șahtior. La urma urmei, de ce n-ar fi Adi Mutu excepția menită să confirme regula?
La eșecul de 3-4 cu Slovenia, am observat că reprezentativei îi lipsește, pe lîngă vervă, ritm și vlagă, un lider în stare să le ofere coechipierilor propriul exemplu, -să-i tragă după el și să-i mobilizeze. S-a retras Chivu și locul a rămas vacant. Întrucît a mai interpretat un asemenea rol, Mutu ar putea redeveni liderul în discuție. Cu toate ieșirile lui în decor, e printre puținii, -dacă nu singurul, capabili să se impună în fața celorlalți. Asta pentru că “tricolorii” îi cunosc și îi recunosc valoarea. Îl știu de jupîn.
Să nu uităm că, spre deosebire de alții, Mutu nu s-a dezis niciodată de “națională”. Dimpotrivă, i-a dus mereu dorul sau măcar a declarat-o. Și cînd, risipitor ori bezmetic, a mai scăpat caii, s-a oprit la timp. Acum, e limpede că el are nevoie de echipă chiar mai mult decît are ea de el. Dar și echipa, apariție tristă miercuri, a arătat că i-a lipsit Mutu. Implici
