Ecourile participării româneşti la Jocurile Olimpice de la Londra vor mai dăinui multă vreme. Tehnicieni şi comentatori de specialitate vor avea de aici înainte timpul de a găsi răspuns la întrebarea dacă recolta de medalii, mai modestă decît în alte dăţi, reprezintă un eşec sau, din contră, un succes, în condiţiile lipsei politicilor sportive în ultimii ani. Într-adevăr, tot mai puţini copii se îndreaptă spre sport, în timp ce tot mai multe baze sportive au căzut pradă furiei imobiliare sau pur şi simplu s-au degradat iremediabil. Discuţia va continua, mai ales că preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Octavian Morariu, a şi lansat un semnal de alarmă, cerînd aplicarea rapidă a unor noi politici pentru dezvoltarea sportului.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităDe oarecare vreme însă, autorităţile locale se implică, într-un anumit fel, în fenomenul sportiv. Ba chiar îşi fac titlu de glorie din noile arene pe care le finanţează, adeseori cu o generozitate ce naşte suspiciuni. La Bucureşti, la Cluj, la Ploieşti şi – de mai mult timp – la Piatra Neamţ, au apărut arene sportive noi, atractive pentru public. Iar promisiuni apar şi din alte părţi – primarii îşi dau seama, probabil, că asemenea investiţii vor contribui la realegerea lor, peste patru ani. Bani să fie, numai, la buget! Dincolo de aspectele de ordin financiar, care trebuie oricum lămurite, arenele intră în viaţa comunităţilor, prin evenimentele sportive sau concertele pe care le găzduiesc. Şi, lucru important, aduc un plus de valoare zonelor în care sînt construite. De altfel, modelul nu este nou. Polonia şi Ucraina au de cîştigat pe termen lung din investiţiile în infrastructura sportivă – şi nu numai – pentru ultimul Campionat European de Fotbal, iar stadionul şi satul olim