Şeful sindicatului cadrelor militare disponibilizate, în rezervă şi-n retragere, colonelul în rezervă Mircea Dogaru, a anunţat public, cu subiect şi predicat, că va instaura haosul în România, de supărare că referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu a fost invalidat de Curtea Constituţională. "Vom chema la nesupunere civică, ieşiri în stradă, neplata impozitelor, nesupunerea la citaţii, tot ce este nevoie. Din moment ce instituţiile statului nu mai funcţionează, înseamnă că trebuie făcut ceva. Vom ieşi în stradă şi vom declanşa haosul", a declarat colonelul în rezervă.

Ca un om care ţine, mă-nţelegi, la o adică, la onoarea lui de militar, a şi scos câţiva tovarăşi, cu toţii "oameni de bine", cum ar spune Ion Iliescu, să strige din toţi bojocii în Piaţa Universităţii. Printre supărările sindicatului său se numără (pe lângă faptul că în România există "instituţii de tip stalinist", cum le-a numit el, gen DNA, ANI, CNSAS şi Curtea Constituţională) şi faptul că guvernul Boc a "umblat" un pic cu bisturiul la pensiile militarilor. Faptul că tuturor bugetarilor, pensionarilor şi asistaţilor social din ţara asta li s-a întâmplat mai mult sau mai puţin acelaşi lucru, este irelevant pentru colonelul Dogaru pentru că, în opinia sa, armia română are merite deosebite şi este peste celelalte pături sociale.

Având tot respectul pentru veteranii de război şi pentru militarii de profesie de astăzi, care îşi riscă viaţa în teatrele de operaţiuni din lume, mă întreb totuşi ce merite extraordinare au militarii pensionari, care au activat în regimul comunist? Au luptat în vreun război? Au avut vreo secundă vieţile puse în pericol? Din câte îmi amintesc, armata era scoasă de Ceauşescu doar la muncile agricole, unde nu se speteau ofiţerii, ci, vorba unei glume din acea epocă, "studenţii, militarii şi studenţii-militari". Ofiţerii cel mult se distrau pe seama