Scos la tablă în fiecare seară, mai nou Gâdea îşi trăieşte provocarea de a prezenta “mărirea şi decăderea” poporului roman în faţa unei plasme care trece de ridicol.
Este atât de mare (plasma) încât aproape se prăbuşeşte peste Gâdea, micuț în încercarea de a fi mare într-un mod bizar: făcând cerculeţe (pe plasmă, bineînţeles). Moderatorul care altădată stătea fix, dar fix spre țeapăn cu faţa spre ecran, evitând pe cât posibil să îşi arate creştetul, iată că zburdă crăcănat de ceva vreme numai cu spatele.
La întrebarea de ce îi vedem mai mult creştetul decât faţa, ar exista un posibil răspuns: implant. De păr. Că de minte încă nu s-a inventat. Deoarece înainte, când uita că trebuie să stea fix cu faţa spre ecran, chelia era vizibilă. Bine, şi-o fi schimbat pieptănătura. Totuşi, ar trebui să ai cam mult păr pentru a acoperi creştetul dezgolit ca o potârniche bătută de vânt. În fine, problema dânsului. Dânsul, Gâdea, care nu realizează că a mutat circul în studio. Nu zice nimeni să nu combaţi, dar…ou sont les talk-show d'antan? Iar Antena are experienţă în d-astea, că doar pe vremuri ţinea oamenii lipiţi de ecran la miezul nopţii. Şi reţeta era simplă. Şi acum reţeta e simplă, dar ingredientele nu numai că lasă de dorit, dar mai și put. Oameni cu pancarte, vorbe goale, balet desuet, dezvăluiri cu toptanul, de nu mai ştie telespectatorul care este dezvăluitul şi care este dezvăluitorul. Și ce i-ar mai trebui să ştie când ea, plasma, face totul, iar Gâdea restul.
Finalurile au devenit apoteotice în ultima vreme: moderatorul ia poziţia unui pastor, menit să strângă oile necredincioase, şi “predică”. Spune o povestioară cu tâlc, ori dă un citat din vreun filosof, şi apoi sugerează telespectatorului să aprofundeze singur acasă în pauzele de publicitate venită prin barter, din trust. Şi oftează. Adânc. Sinteza Zilei se scurge plasmatic, circul pleacă acasă, mod
