În puţinele apoteci din mediul rural preţurile la medicamente sunt mai mari decât cele de la oraş, spun oamenii de ţară. În acelaşi timp, Asociaţia Farmaciştilor acuză şefii Ministerului Sănătăţii că ar favoriza un singur agent economic.
Dacă în Chişinău găseşti cel puţin câte o farmacie la aproape fiecare colţ de stradă, majoritatea moldovenilor din mediul rural sunt nevoiţi să-şi procure medicamentele din centrele raionale sau din spiţerii aflate chiar şi la zeci de kilometri distanţă. Şi asta pentru că în satele lor nu există farmacii. Este cazul oamenilor din Chetroasa, raionul Criuleni, care sunt nevoiţi să bată drumul până la Chişinău sau la Vadul lui Vodă pentru a-şi lua doctoriile necesare.
„Aici n-a fost niciodată farmacie. Am probleme cu inima şi trebuie să cumpăr lunar medicamentele prescrise. Dar prefer să le iau când merg la Chişinău. Acolo pentru un flacon de Atoris dau 97 de lei. La farmacia din satul vecin plătesc 134 de lei. Nu merită", spune Elena Seripnic, de 75 de ani, din Chetroasa. „Am sângele gros şi abia dacă vine doctorul să ne consulte. Nici magazin nu avem în sat", mărturiseşte o altă femeie de pe uliţă.
Farmaciile universitare, pe muchie de cuțit
La Mărdăreuca, aceeaşi problemă. „Eu sunt diabetică şi trebuie să iau insulină în fiecare zi. Am noroc că mă ştiu cu farmacista de la Boşcana (satul vecin) şi are grijă de mine. Dar alţi oameni din sat trebuie să meargă până la Criuleni sau la Vadul lui Vodă să-şi ia medicamentele", susţine şi Valentina Untu, o femeie de 51 de ani.
TRATAŢI CU CALCIU ŞI MAGNEZIU, PÂNĂ VINE PENSIA
Oamenii din Oniţcani, Criuleni, sunt mai norocoşi. De la începutul anului aici funcţionează o farmacie. În spatele vitrinei vechi, de lemn, găseşti cam tot ce-ţi trebuie pentru răceli şi alte maladii sezoniere. „Ce nu avem, comandăm de la farmacia din Vadul lui Vodă. De obicei medicamente
