Orice ar afirma propaganda uselistă, oricât s-ar da peste cap mercenarii lui Felix, mutarea Congresului Partidului Socialist European de la Bucureşti la Bruxelles este o palmă usturătoare pentru echipa lui Victor Ponta. Sursa: CODRIN PRISECARU
Sigur, acesta se bate mereu cu pumnul în piept cât de social-democrat este el. Expert în măsluiri, minciuni şi mistificări, Ponta a devenit o piatră de moară legată de gâtul socialiştilor vestici. Ce-ar putea avea în comun un Laurent Fabius, de pildă, cu cei pe care Herta Muller îi numeşte pe bună dreptate personaje dintr-o „piesa cu pungaşi”? Când Dan Tapalagă a scris despre revoluţia borfaşilor, au fost unii care au zâmbit acru. Când Grigore Cartianu a scris în termeni duri despre acţiunile puciştilor, aceiaşi neutri de profesie, de fapt uselişti cu peruca, au strâmbat din nas.
La fel la textele unor Dan Turturică, Mircea Marian, Dan Andronic, Mircea Mihăieş, Sabina Fati, Ion Cristoiu, Rodica Palade, Andreea Pora, Andrei Cornea, Dragoş Paul Aligică, Cristian Câmpeanu, N. C. Munteanu. Când Mircea Cărtărescu a tras semnalul de alarmă privitor la revanşa toxică a sistemului ticăloşit, echidistanţii l-au acuzat de naivitate. Doar ei sunt capabili de judecăţi „obiective”, în special atunci când echivalează, aberant şi obscen, rolul UE astăzi cu acela al URSS în anii 50. Când profesoara Catherine Durandin atrage atenţia asupra îngrijorării vestice în raport cu acţiunile de de-democratizare din România, se trezeşte cu o lecţie despre suveranitatea naţională venită de la un europarlamentar uselist revoltat de tratamentul „jignitor” aplicat guvernului Ponta de către Comisia Europeană.
În realitate, premierul plagiator şi patronii săi nu au nimic de-a face cu tradiţia socialismului democratic european. Ei nu sunt urmaşii lui Constantin Titel Petrescu, ai lui Eftimie Gherman şi ai lui Şerban Voinea, ai lui Ion Flueraş şi
