Ioan Rus Unul dintre personajele interesante ale acestei veri a fost, fara indoiala, domnul Ioan Rus. Ardelean get beget, cu o alura autoritara, o personalitate puternica si o voce critica in cadrul partidului sau, fostul ministru de interne a fost unul dintre cei care au sprijinit intodeauna ideea schimbarii in partid, fie ca a fost vorba de Geoana sau de Ponta. Imaginea domnului Rus era una impecabila, a omului care stie ce spune si ce face. Toata lumea, putere sau opozitie, avea o parere buna despre domnia sa.
Dupa gestul sau surpriza din aceasta vara fierbinte, au inceput sa apara semnele de intrebare. Este stiut faptul ca, atasamentul fata de ideologia unui partid, merge pana la capat, desigur cu conditia sa nu intri sub incidenta legii. Spre exemplu, Adrian Nastase a intrat in puscarie din interese de partid, intrucat candidatura sa la prezidentiale nu a fost doar o dorinta proprie ci si decizia partidului. Nimeni nu spune ca domnul Ioan Rus ar fi trebuit sa incalce legea dar, potrivit declaratiilor succesorului sau, ministrul Rus, avea pe masa adresa de la INS care-i impunea convocarea comisiei pentru inregistrarea datelor recensamantului. Aici este intrebarea! De ce, domnule Rus, nu ati convocat acea comisie?
Daca ati uitat, inseamna ca ati inceput sa imbatraniti! Daca n-ati stiut inseamna ca lumea va lauda degeaba! Daca nu ati vrut inseamna mai multe lucruri dar nici unul spre lauda dumneavoastra! Oricum, ati reusit performanta de a deveni singurul PSD-ist pe care presedintele il iubeste dar sunt convins ca, de acum inainte, puteti vorbi despre politica la timpul trecut. Desi sunteti un om inca tanar, a venit vremea sa va scrieti memoriile, domnule Rus.
Nu stiu ce veti povesti intr-un eventual astfel de volum dar sunt convins ca nu se va inghesui nimeni sa-i scrie prefata si stiti de ce? Pentru ca nu mai aveti prieteni
