În cartea ’’Secretele porţii subpământene spre o lume străveche’’, arheologul german dr. Heinrich Kusch arată că sub sute de aşezări neolitice din Europa ar exista tuneluri, care la origine ar fi făcut parte dintr-o vastă reţea, care se întindea sub întreg continental
Iar faptul că extrem de multe din vestigiile vechi de 12.000 ani au fost descoperite în stare bună indică faptul că reţeaua subterană ar fi fost imensă. Mail Online arată că, ca pe baza evidenţelor găsite, dr. Kusch evidenţiază că ansamblul acestor tuneluri trebuie să fi alcatuit un complex de o enormă amploare, deşi nu toate tunelurile erau conectate între ele.
Pe brânci
Arheologul susţine că în Bavaria a fost descoperit un tunel cu lungimea de 700 m, în Austria unul de 350 m, iar mii de astfel de “drumuri subterane”’ erau răspândite din nord-vestul Europei (Scoţia), până în regiunea mediteraneană, unele dintre ele nefiind mai largi de 70 cm, o singură persoană abia încăpând în ele, pe brânci. În plus, ar fi existat din loc în loc spaţii mai largi, posibil pentru odihnă sau păstrarea unor provizii.
La ce foloseau aceste tuneluri? Opiniile specialiştilor sunt împărţite: unii cred că îi apărau pe oameni împotriva prădătorilor, alţii - că le dădeau oamenilor posibilitatea de a călători în siguranţă, pe anumite trasee, fără a fi afectaţi de războaiele şi violenţele care aveau loc la suprafaţă. Cartea arhelogului german mai afirmă că multe biserici creştine au fost construite la intrarea în aceste tuneluri, probabil pentru că preoţii se temeau de aceasta moştenire “păgână” şi doreau să îi îndepărteze pe oameni de ea.
