Virgil Sahleanu
Cu câtva timp în urma, într-un alt articol, îmi exprimam rezervele cu privire la bunele intentii ale presedintelui, cu ocazia instalarii guvernului Ponta. Spuneam atunci ca, doar cine nu-l cunoaste pe presedinte, poate crede ca acesta s-a resemnat si a acceptat ideea ca trebuie sa renunte la Boc si Ungureanu în favoarea lui Ponta.
Iata ca ultimele evenimente îmi dau dreptate iar premierul în functie a sfârsit prin a declara public faptul ca între USL si presedinte este un razboi permanent care va lua sfârsit odata cu plecarea celui din urma de la Cotroceni. Poate mai sunt în tara asta câtiva fraieri care înca mai cred în spiritul justitiar al Suspendatului. Mai sunt poate câtiva care nu vor sa recunoasca ce teapa au luat atunci când l-au votat. Mai sunt vreo doi care nu vor sa vada evidenta: între presedinte si restul tarii este o lupta crâncena, care iata, nu exclude dosarele politice pe criterii electorale.
Oricum, peste ani, viata si activitatea Suspendatului vor trebui povestite într-un manual pentru cei ce vor sa devina experti în diversiune, santaj, manipulare, tupeu, cinism si indiferenta fata de ceilalti. Atitudinea domniei sale fata de tara asta l-ar îndritui sa conduca destinele unui trib din Amazonia neexplorata sau din Africa neagra. Pentru o tara europeana, care mai este, conform constitutiei si ortodoxa pe deasupra, este necesar sa ai cu totul alte calitati. Trebuie sa fii conciliant, întelept, altruist, bun crestin. Iar ca sef de stat îti poti permite sa fii generos si uman.
Eu cred ca Suspendatul n-a înteles si nu va întelege niciodata implicatiile functiei pe care o ocupa. Cred ca, pentru domnia sa, noi suntem doar echipajul unui vapor pe care-l mâna cum îl taie capul, izbindu-l de stâncile istoriei, fara sa-i pese daca nu cumva, mai devreme sau mai curând vaporul acesta numit România v
