Regizorul Tudor Giurgiu se află deja la cel de-al doilea lungmetraj - „Despre oameni şi melci" - cu care va porni într-o caravană prin ţară. Astfel, cinefilii din oraşele mari rămase fără cinematograf vor putea să se bucure de această comedie în care râsu'-plânsu' este la loc de cinste.
Acţiunea filmului este plasată la începutul anilor '90, când democraţia şi capitalismul în România postcomunistă erau doar nişte mlădiţe. Bucurându-se de nou-cucerita libertate, angajaţii unei uzine sunt puşi faţă în faţă cu latura mai neplăcută a capitalismului care la fabrica lor a venit cu restructurări şi şomaj. Vrând să-şi salveze uzina, liderul de sindicat interpretat magistral de Andi Vasluianu îi convinge pe colegii lui bărbaţi să facă un sacrificiu pentru locul lor de muncă: să îşi vândă sperma la o clinică de recoltare urmând ca din banii ast--fel câştigaţi să cumpere ei între--prinderea. Povestea se bazează pe cazul real al muncitorilor uzinei ARO din Câmpulung Muscel, care au avut, într-adevăr, în 2002 o astfel de iniţiativă originală. Din nefericire pentru ei, spiritul lor întreprinzător nu a fost apreciat, unul dintre medicii de la clinică explicându-le fără milă că pe piaţa externă nu se caută spermă de muncitor român.
Despre acest film tragicomic am vorbit şi noi cu regizorul.
Tudor, din filmul tău reiese că băieţii ăştia au fost nişte eroi. Aşa e?
Hahaha! Nişte eroi verzi ca bradul! Români adevăraţi!
Meritau un tratament mai bun de la viaţă?
Orice idee din asta trăsnită atinge la un moment dat conotaţii dramatice. Ştiu că m-a întrebat la un moment dat cineva: „Bbine, domnule, dar ei chiar credeau că vor reuşi să facă lucrul ăsta?" şi i‑am răspuns: „Evident!". Tocmai de aceea am şi plasat acţiunea la începutul anilor '90, şi nu în 2002, când s-a întâmplat de fapt, pentru că eu cred că în primii ani de după revoluţie se putea f
