Perioada vacanţelor, în care grijile şi problemele au fost parcă mai puţine, a trecut. Ne-am trezit cu o groază de probleme la acest început frumos de toamnă aurie. Mai ales părinţii, care îşi vor trimite luni copiii la şcoală. Şi mai ales cei ai căror prichindei intră în clasa pregătitoare.

Buletinele de ştiri din ultima săptămână abundă în informaţii de genul „la cât se ridică cheltuielile pentru noul an şcolar". De la an la an, ai impresia că sunt folosite nişte texte vechi, în care se schimbă doare cifrele, care sunt tot mai mari. Ştirile sunt foarte enervante pentru părinţi, care ştiu cu siguranţă ce şi cât costă. După ce costumul sau uniforma şcolară au fost achiziţionate, ghiozdanul echipat cu toate cele necesare, florile cumpărate, elevii vor lua cu asalt, în dimineaţa zilei de luni, şcolile, liceele, grădiniţele. Aici vor fi aşteptaţi de profesori, educatori, directori. Cu ceva ani în urmă, prima zi de şcoală era una plină de bucurii, cântece, festivităţi solemne, flori şi emoţii. Cu o săptămână înaintea primei zile de şcoală (sau chiar mai multe), ne pregăteam uniforma, ghiozdanul şi aşteptam cu înfrigurare sunetul clopoţelului, care ne chema în clase. Revederea cu colegii şi profesorii era plină de emoţii. Eram cu toţi mai mari cu un an, mai maturi, plini de încredere şi puşi pe fapte măreţe. Astăzi, din toate acestea nu a mai rămas nimic. Îngroziţi de ceea ce îi aşteaptă, mă refer la teme greoaie şi multe, manuale plină de informaţii, teste, teze, note, elevii de azi sunt terorizaţi de schimbările educaţionale, de reforme peste reforme în învăţământ, de examene supravegheate video, de câte şi mai câte găselniţe ale mai marilor educaţiei româneşti. Dar gata cu vorbăria! Ce le-aş dori elevilor la acest început de an şcolar? În primul rând să devină oameni cu literă mare, să aibă parte de nişte colegi buni, din care să-şi aleagă nişte prieteni adevăraţ