Parintele Calistrat „Crucii Tale ne închinam Stapâne si sfânta Învierea Ta o laudam si o slavim!” (Troparul Praznicului); „Doamne, arma asupra diavolului Crucea Ta o ai dat noua!” (Tropar, Taina Sfântului Maslu); "Învatatorule, care porunca este mai mare în Lege ?” (Mt. 22, 36); „Ce vi se pare despre Hristos ? Al cui Fiu este ?” (Mt. 22, 42); „Cel ce crede în Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mânia lui Dumnezeu ramâne peste el.” (In. 3, 36); „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramâne întru noi si dragostea Lui în noi este desavârsita” (I In. 4, 12); „Dumnezeu este lumina si nici un întuneric nu este întru El.” (I In. 1, 5); „Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie!” (Mt. 16, 24); „El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele

noastre, ci si pentru ale lumii întregi” (I In. 2, 2); „Cine zice ca este în lumina si pe fratele sau îl uraste, acela este în întuneric pâna acum” (I In. 2, 9);

„Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal; cine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal” (I In. 2, 23)

Indiferent de forma de manifestare spirituala a religiei proprii unui popor din lume, problema supremului si a desavârsirii a fost privita întotdeauna ca dorinta de bine si perfectiune. Iar conceptul de „eliberare” sau de „odihna” a sufletului îl gasim prezent în mai toate doctrinele mistice elaborate ?i dezvoltate de-a lungul istoriei credintelor si ideilor religioase. Fiecare dintre acestea prezinta propria conceptie despresdivinitate, precum si idolii sau profetii sai, dezvoltând ritualuri si asimilând simboluri care (într-o masura mai mare sau mai mica) tind sa umple golul sufletesc al acelor cautatori aisAdevarului care, prin nastere si educatie, se raporteaza la învatatur