Anul acesta, românca reuşise două semifinale pe zgură, la Acapulco şi Palermo, dar succesul a venit pe hard.
Uneori, timpul nu are, ci pretinde răbdare. Pînă cînd lucrurile se rotunjesc perfect. Pînă cînd vine momentul cel mai bun pentru a se împlini un vis. Pentru Irina Begu, clipa a sosit sîmbătă, la Taşkent, în finala turneului cu premii de 220.000 de dolari. O finală pe care a cîştigat-o, obţinînd întîiul trofeu WTA al carierei. Uşurare, bucurie, împlinire, toate s-au amestecat în mintea Irinei o dată cu ultimul punct reuşit. Pentru că joci, creşti, speri, mai cobori, treci prin momente grele, dar undeva, în adîncul minţii, ştii că triumful se pregăteşte.
La finalul anului trecut, Begu a fost votată de reprezentanţii media "The Newcomer of the Year". Revelaţia, cea de la care se aştepta în sezoanele următoare explozia. Asta pentru că românca impresionase atît prin saltul făcut în clasament, condimentat cu două finale disputate, Marbella şi Budapesta, cît şi prin joc. Prin alură, prin hotărîre, prin talent.
Poate că tocmai acest lucru a împovărat-o un pic pe Irina. 2012 nu a fost o continuă ascensiune. Dimpotrivă. Au apărut temerile, clipele mai puţin inspirate, neîncrederea. În februarie a venit semifinala de la Acapulco şi lucrurile păreau că se vor redresa. Drumul a continuat însă cu obstacole cu tot. Ceva s-a schimbat însă în bine de cînd a început să lucreze cu Gabriel Moraru.
Semifinală la Palermo, un set cîştigat la Jocurile Olimpice în faţa liderului mondial, Victoria Azarenka, victorie la Caroline Wozniacki, numărul 8 mondial, în primul tur la US Open şi acum titlul cucerit la Taşkent. Primul al ei. Uneori e nevoie de răbdare. Lucrurile se întîmplă la timpul lor. Este ceea ce simţea şi Irina la puţine ore după succesul din capitala Uzbekistanului.
- Irina, felicitări pentru victorie! Cum e, cum te simţi?
- Bine, sînt fe
