Volvo a introdus airbagul pentru pietoni, Ford centurile de siguranţă spate cu airbag încorporat, iar Toyota cel pentru lunetă. Urmează punga de aer centrală, între pasageri, pentru a se evita un impact "cap în cap".

Ce este airbagul? Este un echipament de securitate pasivă a pasagerilor, controlat electronic, fiind numit sistem de reţinere suplimentară (SRS). În cazul unei coliziuni, sacul de nylon se activează automat, intervalul fiind de milisecunde, se umflă instantaneu datorită unui generator de azot, şi protejează pasagerii din maşină de posibile răni grave.

Pionierii airbagurilor au fost însă germanul Walter Linderer şi americanul John Hetrick în anii '50. N-au reuşit mare lucru pentru că acesta se declanşa cu ajutorul aerului comprimat, iar experimentele au arătat faptul că nu acţiona imediat. Declanşarea pirotehnică pe bază de capse, care se foloseşte acum, a descoperit-o japonezul Yasuzaburou Kobori în 1963.

Primul, în anii '50

În 1971, Ford a construit prima platformă experimentală de maşini, oferind opţional "pungile de aer".

Airbagul, care sprijină în acest fel centura de siguranţă, a apărut în 1981, prima maşină care a folosit acest sistem de protecţie fiind Mercedes S-Klasse, W 126, iar 6 ani mai tîrziu, Porsche 944 Turbo a fost primul automobil avînd în echiparea standard dublu-airbag pentru şofer şi pasager.

Tehnologia a evoluat, iar acum clienţii sînt foarte atenţi la acest capitol. Fiecare constructor se înarmează cu cît mai multe airbaguri şi fel şi fel de alte sisteme de siguranţa activă şi pasivă.

În medie, majoritatea automobilelor dispun acum de 6 airbaguri, două faţă, două laterale şi două tip cortină (foto 3). Mai există şi "pungi de aer" pentru genunchi, introduse pentru prima oară de Toyota pe modelul Avensis.

Volvo va revoluţiona această piaţă. Constructorul suedez s-a gîndit şi la pietoni, iar