Cu fiecare zi, se face tot mai acru-n nări izul acesta "de fin du monde".

"E putred secolul în care azi trăim

Şi totu-i laşitate şi micime,

La praznicele cele mari, merg marii asasini

Şi marii favoriţi sunt regii cei mai mari".

Loviturile cu spada-n apă ("Des coups d'épée dans l'eau") a fost maniera aleasă de Brassens pentru a face portretul unui sfîrşit de lume pe care, cu sufletul şi geniul său, îl simţise mult înainte de a începe. Astăzi, avem privilegiul de a-l admira, deopotrivă, cu ochii deschişi şi în coşmarurile pe care nu mai ştim dacă le visăm aievea sau doar în vis!

Cum sfîrşesc lumile? Depinde! Vremurile în care trăim par mai generoase decît altele. Avem de unde alege, doar trăim în "epoca abundenţei şi a societăţii de consum!" Ba, chiar sunt tentat să cred că ne bucurăm de privilegiul unui sfîrşit de lume "B la carte"! Fiecare după gustul şi imaginaţia proprie, poate alege dintr-un meniu pe cît de bogat, pe atît de sofisticat, dacă are cu ce plăti, se înţelege. Dacă nu, va trebui să se mulţumească cu sfîrşitul de lume împărţit gratuit de societăţile caritabile, de două ori pe zi, la cantina calicilor.

La "entrée", lumea bună poate alege dintr-un bogat asortiment de catastrofe naturale: schimbare climatică care generează o nouă glaciaţiune, iar dacă nu vă place gheaţa, încălzire globală care pîrjoleşte cea mai mare parte a planetei, urmată de lipsa cronică şi masivă a surselor de apă şi de hrană, ceea ce determină migraţii fără precedent şi înjumătăţirea populaţiei actuale a planetei (sau reducerea ei încă şi mai drastică) în cîteva decenii; mega-erupţii vulcanice urmate de schimbare climaterică temporară sau definitivă; asteroizi care lovesc Pămîntul şi ne rezervă soarta dinozaurilor; schimbarea bruscă, naturală sau provocată, a axei şi/sau a vitezei de rotaţie a Pămîntului, plus schimbare de polaritate magnetică