Dorin Spineanu Pe masura ce trece timpul imi mor prietenii la varste necuvenite, indecente, in jur de cinzeci de ani. Ma striveste un sentiment de rusine ca le supravietuiesc, dar sa faca bine sa tina un loc pe terasele ceresti caci vin si eu… Vodca la rece, chelnerite misto, tigari din belsug – cam asta e raiul pentru mine. Ce-i mai frumos decat sa stai la nesfarsit cu prietenii de vorba, sa nu imbatranesti, sa ai parte de femei si vin? A, o sa va mirati, dar n-am niciun chef de politica. Prefer sa admir o ploaie matinala, un gutui japonez si un artar canadian decat sa urmaresc prestatia penibila a cate unui Ponta, premier facut in palma si carat de muste in pizda ma-sii din Palatul Victoria.

Si observ ceva ciudat? De-abia toamna tara asta devine suportabila. O tristete subtila o traverseaza, melancolizeaza, atunci imi revine cheful de lucru la carti si placerea de a sta la taclale mi se intensifica.

Si mi se rupe de blogul lui Nastase care, din parnaie, isi da cu parea despre UE cand mult mai normal ar fi sa-si scrie memoriile de puscarias, sinucigas ratat si fost prim-ministru de o aroganta incredibila care ma facea pe mine, contribuabil, sa vars cand il vedeam.

Insa e fain! Nastase era sa ajunga presedinte, dar a ajuns sa-si puna pistolul la gat, sa fie luat in catuse, sa-si bata joc de el colegii de colegiu Rahova.

Asta-i viata! Din pacate, oameni eminenti, prieteni cu mine, n-o mai pot spune. S-au dus de parca un vant rece si neasteptat i-ar fi spulberat.

Ma asteapta.

Dorin Spineanu Pe masura ce trece timpul imi mor prietenii la varste necuvenite, indecente, in jur de cinzeci de ani. Ma striveste un sentiment de rusine ca le supravietuiesc, dar sa faca bine sa tina un loc pe terasele ceresti caci vin si eu… Vodca la rece, chelnerite misto, tigari din belsug – cam asta e raiul pentru mine. Ce-i mai frumos decat sa sta