Orice ar fi fost ea şi oricum am numi-o, lovitură de stat, puci parlamentar, asalt în forţă asupra statului de drept, acţiunea descreierată ce s-a desfăşurat în politica românească în iulie şi august, şi care-a distrus ca un taifun imaginea României în lume, pare să se fi încheiat cu un eşec.

Factorul care le-a scăpat conspiratorilor a fost solidaritatea internaţională, şi mai cu seamă europeană, împotriva tuturor derapărilor de la democraţie. Eşecul pe toată linia a acţiunii lor politice nu trebuie însă în nici un fel să ne facă să-i subestimăm. Nu trebuie să uităm că la guvernare se află şi azi aceiaşi oameni care-au călcat Constituţia şi legile ţării, care-au sfidat hotărârile Curţii Constituţionale, care-au înlocuit abuziv şefii celor două camere ale Parlamentului, care-au destituit abuziv Avocatul Poporului, care- au măsluit rezultatele referendumului, care-au distrus ICR-ul întrun aiuritor joc de ţintar politic. Sigur că ei vor da seamă de aceste fapte mai curând sau mai târziu, dar deocamdată au puterea şi au şi cele mai mari şanse în viitoarele alegeri. Pericolul roşu a fost doar amânat, nu şi înlăturat, deocamdată. Important este, de aceea, în acest moment, când intrăm pe ultima turnantă dinaintea alegerilor parlamentare, să privim către forţele politice capabile să se opună acestui pericol şi, dacă nu să preia puterea, ceea ce în această clipă pare utopic, măcar să asigure un echilibru de care avem, mai mult decât de orice, nevoie. Aceste forţe, în principiu de dreapta sau centrudreapta, au făcut eforturi mari de coagulare în ultima lună, stimulate de cutremurul produs de pucişti. Rezultatele sunt relativ notabile pe hârtie, mai puţin şi-n realitate. După părerea mea, una peste alta, dreapta românească stă, în aceste momente, destul de prost.

S-a constituit, prin alianţa dintre PDL, PNŢ-CD şi Forţa Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu, o entitate