Cu ceva timp în urmă, OTV-ul lui Dan Diaconescu angaja seară de seară un taifas pasionant, cu participare SMS-istă a telespectatorilor, consacrat enigmei: Mai trăieşte sau nu moarta Elodia? Sursa: EVZ

Vineri şi sîmbătă, toate televiziunile de ştiri şi toate emisiunile informative ale televiziunilor generaliste au dezbătut, cu o pasiune atingînd deseori patima, chestiunea momentului: Are Dan Diaconescu banii necesari pentru a cumpăra Oltchim?

Nu ştim nici azi dacă moarta Elodia mai trăieşte sau nu. Ştiu însă sigur că transformarea unei dispariţii într-un subiect poliţist i-a adus lui Dan Diaconescu gloria de moderator.

Nu ştim dacă Dan Diaconescu are sau nu banii angajaţi prin ofertă pentru a cumpăra Oltchim. Ştim însă sigur că un subiect plat, de care fugeau toate ziarele şi toate televiziunile – privatizarea unui obiectiv industrial - a devenit, graţie lui Dan Diaconescu, un subiect de senzaţionalismul Elodiei.

Despre Privatizarea Oltchim s-a vorbit la toate televiziunile, au fost luaţi la întrebări demnitarii, în frunte cu premierul, s-au pronunţat fruntaşii Opoziţiei şi s-au aşternut talk-showuri. Premieră absolută în postdecembrism, momente ale licitaţiei au fost transmise în direct de televiziunile de ştiri.

Privatizarea obiectivelor industriale lăsate de Nicolae Ceauşescu s-a desfăşurat, din 1990 şi pînă acum, într-o totală lipsă de transparenţă. Văzută şi cîntată de guvernanţi, dar şi de economişti, drept singura şansă a obiectivului industrial de a fi salvat de la faliment, privatizarea n-a stîrnit discuţii pro şi contra. A cînta economia de piaţă devenise o modă tiranică, de puterea pălăriilor de tip căldare răsturnată cu gura-n jos sau a brăcinarilor cu turul lăsat în stil tătăresc.

Mustrările, criticile chiar şi şovăielile erau riscante în intervenţii publice, putînd aduce în orice clipă acuzaţia de nostalgic ceauşist. În aces