Dorin Spineanu Sunt zile de septembrie de o frumusete atroce si e sfarsit de luna, de lume, dar vara si-a prelungit vacanta si bantuie terasele care la randul lor sunt bantuite de betivanii lor obisnuiti, dar si de femei excitate de acest miez de toamna descoperit intr-o nuca.
Eu, cum ma stiti, le am cu gutuile japoneze (una i-am daruit-o Diavolului de Bogdan), le port in buzunar si, cand duc tigarea la gura, in loc de tiutun miroase ingereste.
Azi, sa-mi bag sula, nu fac politica. Fac o vara indiana, citesc carti cu asasini in serie, cu psihopati, ziare si tot felul de povesti din lumea asta barbara si superba ca un corp de femeie expus nonsalant pe Copou.
N-am sa inteleg insa de ce nu este intezisa circulatia boilor pe marele boulevard (ieri l-am vazut pe Danilov), dar s-a dus si asta de unde a venit asa, ca mi-am continuat conversatia cu Mihai Schipou si Diavolul si apoi am plecat spre casa.
Acasa nu ma asteapta nici o mata (Dracu’ stie pe unde o fi Crema Neagra, daca o mai fi… ) asa ca am lucrat chiar cu succes mai multe pagini dintr-un nou roman. E vorba, acolo, in carte, despre un nou Maestru, o noua Margareta, despre un Diavol indragostit care isi duce capricioasa iubita la Venetia, la Bari, la bunica sa, dar se mai intampla si multe alte chestii interesante (crime, furturi, hoti amuzanti, parlamentari corupti si cam tot ce presupune un roman de-al meu de succes. Ca de obicei.) Si abia astept sa se intoarca din cele Suedii personajul meu principal din Orasul de langa abator sa-i dam bataie de cap celui de-al doilea volum, si astea fiind spuse va dau intalnire marti, la orele obisnuite. Am o tina, dar nu o spun acum. O Så DåM CU VAR, DOMNILOR. Vå PROMIT!
Dorin Spineanu Sunt zile de septembrie de o frumusete atroce si e sfarsit de luna, de lume, dar vara si-a prelungit vacanta si bantuie terasele care la randul lor s
