Doamnă Bianca Burţa-Cernat, domnule Ovidiu Şimonca, cele trei pagini însumate în care răspundeţi, în Observator Cultural, nr. 643, articolului meu din 22, ar presupune, drept replică analitică, să scriu o broşură. N-o voi face, aşa că vă ofer acest răspuns sumar şi foarte incomplet.
Protestaţi că vă consider mânaţi de ură, frustrare şi rea-credinţă. Fie, nu e ură, nu-i frustrare, nu-i rea-credinţă. (Deşi nu ştiu cum să calific unele scoateri din context ale analizelor mele.) E altceva însă, anume orbire. Aveţi ochi, dar nu vedeţi, sau vedeţi, dar refuzaţi să înţelegeţi. De aceea, „dialogul" pe care îl propuneţi seamănă cu cel care avea loc pe timpuri între intelectualii occidentali prosovietici şi adversarii lor. Când aceştia din urmă arătau că în URSS există lagăre de concentrare, ceilalţi replicau: bine, dar în Statele Unite, negrii sunt linşaţi!
Îngrijorarea generală
Las de-o parte, doamnă Burţa-Cernat, calificarea programului dreptei ca „halucinaţie politică primejdioasă". Dinspre stânga, unde vă plasaţi, el nu are cum să apară altfel. Să vorbim însă despre fapte şi lucruri deja întâmplate. Aici metoda favorită a dvs., ambilor, este relativizarea şi comparaţia nepotrivită.
De exemplu, domnule Şimonca, puneţi, mi se pare mie, pe acelaşi plan plagiatul lui Victor Ponta şi o anumită afirmaţie mai veche a lui Traian Băsescu, anume că nu va desemna un premier de la USL. De o parte, un fapt incontestabil; de partea cealaltă, o declaraţie infirmată între timp!
Sau: vi se pare comparabilă schimbarea expeditivă a Avocatului Poporului cu o presupusă lipsă de reacţie a d-nei Monica Macovei faţă de „lista lui MRU". Iarăşi, de o parte, un fapt brut; de partea cealaltă (dacă lista e autentică), un simplu gest politic, în cel mai rău caz, prea „politic".
D-na Burţa-Cernat judecă asemănător: decizia irevocabilă a instanţei cu pr
