Luna trecută, am vizitat Clinica Jaipur Foot din New Delhi. Poate că aţi auzit de Jaipur Foot. Este în acceaşi măsură o invenţie - o proteză de picior realizată din materiale ieftine costă aproximativ 45 de dolari (faţă de 8.000 dolari pentru o proteză identică în Statele Unite) - şi o reţea internaţională de clinici low-cost, care a ajutat mai mult de 1.300.000 oameni cu membre, cârje şi proteze.

Mă aşteptam să arate ca un spital - cu femei alergând de colo-colo în uniforme albe, doctori cu stetoscoape şi, desigur, cu paturi de spital. În schimb, am dat peste o dugheană, arăta mai mult a atelier în care mecanicii dezasamblează motociclete.

Câţiva oameni cărora le lipseau picioarele îşi aşteptau rândul pe o bancă, alţii şchiopătau sau se plimbau dintr-o cămăruţă în alta, de la evaluare, la potrivire şi testare. În total, erau aproximativ 50 de clienţi (care nu au plătit nimic) în cinci camere înghesuite, plus o curte plină în care se aflau încă şase boxe. În acele boxe, aproximativ 12 oameni modelau cauciuc şi plastic, introducând picioarele false în autoclave şi întinzând batoane de plastic topit peste matriţe, pentru a crea monturile care vor asigura legătura între proteze şi picioarele amputate.

Am stat acolo câteva ore, timp în care am urmărit trei pacienţi care au trecut de la stadiul potrivirii la testul mersului cu noile proteze. Un doctor îi privea critic, în timp ce pacienţii îşi probau noile membre. Unul încă şchiopăta, aşa că doctorul a examinat proteza şi montura şi le-a trimis înapoi la boxe. 15 minute mai târziu, omul mergea normal.

Pierderea membrelor este o mare problemă în India. Cele mai multe persoane îşi pierd picioarele din cauza accidentelor de maşină, deraierilor trenurilor supraaglomerate, autobuzelor şi camioanelor. Dar mai sunt şi poliomielita (acum eradicată, însă mulţi încă suferă de pe urma efectelor ei), diabetul