Pâinea pe care o mâncăm este făcută, la fel ca toate celelalte alimente procesate industrial, din puţină materie primă adevărată şi „amelioratori" cât cuprinde. Ca să semene cu ce scrie pe etichetă şi să umple burta românului şi portofelul industriaşilor din panificaţie.

Deunăzi, dornic de încă o ieşire la rampă în mass-media, un personaj care se erijează în reprezentant al lumii de afaceri locale anunţa, cu surle şi trâmbiţe, că un mare investitor gălăţean construieşte o fabrică de pâine. De fapt, încă o fabrică, una şi mai mare decât cea pe care a construit-o în urmă cu câţiva ani pentru a-şi extinde afacerile şi în domeniul panificaţiei.

Deducem aşadar că afacerea cu principalul aliment de pe masa românilor merge bine chiar dacă, atunci când anunţă scumpiri ale pâinii, cei care o fabrică se vaită în cor că e criză şi secetă şi că nu se aleg cu mare lucru din acest bussines.

Păi cum să nu meargă, că doar pâinea pe care o mâncăm este făcută, la fel ca toate celelalte alimente procesate industrial, din puţină materie primă adevărată, în cazul ei făină, şi „amelioratori" cât cuprinde ?! Ca să semene cu ce scrie pe etichetă şi să umple burta românului.

Ei uite ăsta este motivul pentru care nu împărtăşesc jubilaţia domnului cu rol de subiect în prima frază.

Acea mare fabrică de imitaţie de pâine şi de alte produse de panificaţie va sili să tragă obloanele ultimele mici brutarii gălăţene în care încă se mai coace pâine adevărată, plămădită după reţeta strămoşească, doar din făină, apă, drojdie şi sare. Pâine cu miros şi aromă de pâine. Un miros care, copiilor şi tinerilor hrăniţi cu „pâine cu făină secară", în loc de pâine din făină de secară, nu are ce amintiri să le trezească.

Ei şi când acele brutării - până la care deloc puţini gălăţeni bat zilnic cale lungă pentru ca pe masă să aibă încă pâinea cea de toate zilele „neprocesată" - v