Suntem pe ultima turnantă, acolo unde ceaţa electorală e deasă, iar datele, altădată iluminante, nu fac decât să adâncească incertitudinea. E limpede, în acest haos de opinii şi cifre, că totul este posibil, oricare dintre cei doi rivali, Barack Obama şi Mitt Romney, are o şansă. Rezultatul va fi pe muchie de cuţit, probabil ca în 2000.

Corespondentul RFI la New York, Radu Tudor

Dacă Obama pierde, motivele vor fi cele pe care adversarul său le expune în aceste ore, cu multă convingere, pe traseul campaniei. "Aveţi de ales între două versiuni ale viitorului. Prima, cea oferită de preşedinte, este drumul spre Grecia, patru ani care duc înspre 20 de mii de miliarde datorie şi 20 de milioane de şomeri. Versiunea mea: o soluţie de echilibrare a bugetului şi 12 milioane de noi locuri de muncă. Revirimentul este posibil, dar numai cu un preşedinte capabil să conlucreze cu Opoziţia. Am fost guvernator într-un stat cu un legislativ dominat de democraţi. Am învăţat acolo să-i implic în actul de guvernare. Asta trebuie să se întâmple şi la Washington şi dacă devin preşedinte, se va întâmpla", spune Mitt Romney.

Victoriile lui Barack Obama în ultimele două dezbateri au avut un efect paradoxal. Au mărit favorabilitatea rivalului său. Iniţial, probabil sub influenţa fostului preşedinte Clinton, strategia democrată a constat în a-l înfăţişa pe Romney drept un ultraconservator, cu poziţii extreme într-o întreagă gamă de chestiuni, de la drepturile reproductive ale femeilor la politica faţă de Iran. Om suplu, fostul guvernator s-a lepădat cu o viteză actoricească de poziţiile din preliminare, profesând acum convingeri centriste.

Natura cameleonică a lui Romney

Campania democrată a trebuit să se reorienteze, lovind într-un alt punct nevralgic al candidatului republican: natura cameleonică a poziţiilor sale. În ultimele două săptămâni, camp