Tănăsescu despre veşmintele şi ţinuta preoţească: „ Rolul hainei preoţeşti este să arate calitatea persoanei pe care o poartă. Tocmai de aceea în afara bisericii, preotul poartă reverendă sau sutană. În creştinismul primar nu erau decât veşminte. Vesmintele preoţilor derivă din cele întâlnite în vechiul testament la greci şi romani. Canoanele spun că e obligatoriu ca sutana să fie purtată iar anumiţi sfinţi părinţi susţin că reverenda trebuie folosită măcar în situaţiile în care preotul reprezintă biserica. De exemplu la piaţă sau la cumpărături, nu eşti obligat să porţi sutană. Dar la o nuntă, chiar dacă eşti invitat este recomandat s-o porţi. Hainele se procură de la atelierele de specialitate, din magazine, mănăstiri, centre eparhiale. Haina preoţească este o uniformă, pentru a ne arata calitatea când ieşim din biserică. Monarhii poartă şi rasă ca să-şi arate calitatea de călugăr. În cazul lor este obligatorie ţinuta şi în afara bisericii. Hainele sunt negre pentru ca negrul reprezintă lepădarea de lume, părăsirea celor lumeşti. Iar forma este una de a acoperi formele trupeşti.Barba purtată de preot are o valoare simbolică. În civilizaţia lumii, adeseori barba semnifica înţelepciunea celor ce o poartă. Rasul bărbii face parte din epoca modernă. Există canoane ale bisericii care îndeamnă preoţii să nu-şi radă barba, tocmai pentru a nu cădea în ispita lumii de a iubi senzualitatea. Nici mirosul nu trebuie să trezească senzaţii. De asta preoţii folosesc mir şi nu parfum".

Tănăsescu despre condiţiile în care slujesc preoţii divorţaţi: „Conform canoanelor, preoţii divorţaţi nu pot sluji decât cu dispensă de la ierarh. Există cazuri speciale când se da dispensă - de exemplu soţia a părăsit domiciliul, a fugit cu altcineva. Preotul divorţat poate sluji dar nu se poate recăsători. Numai în cazul decesului soţiei, preotul se poate recăsători. Există însă şi preoţi ce