Pentru Dan Mihalache (15 ani) există foarte puţine plăceri pe lumea asta. Mai exact, doar trei: Mecanica, fotbalul şi muzica hip-hop. Din păcate, în scurt timp, micile hobby-uri vor fi lăsate deoparte, pentru că va trebui să înceapă munca.
Dan Mihalache (centru) a vrut să se fotografi eze cu voluntarii campaniei în fața terenului de fotbal din comuna sa
La învăţătură e unul dintre cei buni din liceu, dar din perspectiva situaţiei materiale, e unul dintre cei mai nevoiaşi.
E greu să vezi o rază de soare atunci când nu crezi că mai există vreo şansă de mai bine. Aşa zice micuţul Dan, un proaspăt boboc de liceu, născut şi crescut în satul Brezoaia din judeţul Dâmboviţa. Tatăl lui, stâlpul familiei în care vedea speranţa şi puterea de a rezolva problemele, a murit în urmă cu un an şi opt luni. Bărbatul, zidar fiind, a lăsat în urma sa o casă solidă, bine închegată, acum lipsită, însă, de căldura părintească.
Mama lui Dan e zilieră. Pleacă la muncă dimineaţa şi se întoarce după apusul soarelui, pentru 8-10 lei. În tot acest timp, Dan Mihalache îşi face singur de mâncare din ce găseşte prin borcane şi lăzi, îşi face temele şi, apoi, ia un caiet şi compune versuri. I se pare uşor să se exprime aşa. Fiecare mesaj, gând sau chiar frustrare sunt puse puse în rime.
Când nu stă cu pixul în mână, Dan joacă fotbal. Se întîmplă destul de rar, pentru că nu are ghete sau adidaşi. Nu de puţine ori copiii l-au văzut jucânduse cu mingea desculţ. Dintr-un venit de 172 de lei pe luna, el şi mama sa abia au ce mânca. Săraca femeie, după 12 ore de muncă, intră în casă şi se apucă de curăţenie şi de gătit, casa lor modestă fiind mereu impecabilă. Face tot ce poate, dar problemele nu o ocolesc: „Nu refuz niciun fel de muncă. Mă duc la sapă, la cules, la curăţenie. Dar oricât muncesc, banii tot sunt o problemă.
Cu puţin timp în urmă, pe Dan nu au mai vrut
