Internaţionalul Mahmoud Sarsak (25 de ani) şi-a riscat viaţa, protestînd 92 de zile în greva foamei în puşcărie. Bătut şi ameninţat, a scăpat însă miraculos şi vrea să revină pe teren.
Fotbalul nu se predă în faţa armelor în Palestina. Probabil cel mai strălucitor talent al "naţionalei" unei ţări care-şi reclamă dreptul la identitate s-a irosit prizonier, departe de gazon. Visa să ajungă star, dar viaţa şi cariera s-au răsturnat dramatic.
Arestat de israelieni, Mahmoud Sarsak a trăit 36 de luni de coşmar, fiind închis fără proces, torturat fizic şi psihic. Dar atacantul de 25 de ani a supravieţuit, promiţînd că va reveni!
"Joc fotbal de cînd mă ştiu"
"Am 12 fraţi şi am crescut pe cîmpurile de refugiaţi de lîngă Rafah. Joc fotbal de cînd m-am născut şi sînt un vîrf bun. La 14 ani am fost convocat la «naţională» pentru un turneu la Teheran, unde am dat 6 goluri", povesteşte Mahmoud. La 17 era chemat la un turneu în Norvegia, iar puţin mai tîrziu juca la tineret contra Irakului. Filmul ascensiunii se rupe însă brusc. 22 iulie 2009.
"Mergeam să semnez cu un club din Nablus şi aveam permis de la autorităţile israeliene să traversez fîşia Gaza spre Cisiordania. Soldaţii m-au oprit, m-au percheziţionat şi mi-au zis că au ordin să mă aresteze, fără să mi-l arate". L-au indexat "combatant ilegal", acuzîndu-l că face parte din Jihadul Islamic şi că ar fi pus o bombă care a rănit un soldat israelian.
Legat şi bătut trei ore
Au urmat trei ani de tortură fizică şi psihică. "M-au dezbrăcat, m-au legat de mîni şi de picioare şi m-au suit într-o maşină. Tot drumul de 3 ore pînă la interogatoriu m-au bătut cu paturile armelor şi bastoanele. Loveau ca să nu lase urme. Nu m-au lăsat să dorm mai mult de un ceas sau două pe noapte în primele 18 zile. Deseori mă legau de un scaun ori de perete cu mîinile sus. Voiau să recunosc că sînt membru al un
