Dan Voiculescu citește presa
În Jurnalul național au început să scrie și vitele. Dacă nu credeți, citiți-l pe Nicolae R. Dărămuș, un strălucit scriitor, omagiat cum se cuvine în scara lui de bloc de către administratorul și contabilul Asociației de Proprietari. Într-un articol dorit vitriolant, dl Dărămuș își imaginează, cu un talent ieșit din comun, dialogul dintre… un crocodil și o gazelă. Crocodilul e vexat de un articol apărut în Dilema veche, semnat, cum altfel, de Andrei Pleșu. În rolul gazelei s-a distribuit, cu un încântător amor de sine, dl Dărămuș. Crocodilul, deși atins la fibra sensibilă de critica dlui Pleșu – care, pe scurt, îl consideră un animal inutil și dizgrațios, o greșeală impardonabilă a Creatorului –, are totuși tăria interioară de a recunoaște, faţă de păltinișean, că „nu scrie rău”. Gazela însă, invers decât ar recomanda-o specia, este culmea agresivității. În opinia acestei ființe așa-zis suave, dl Pleșu este burtos și straniu, are chipul acoperit cu o imensitate păroasă – ca și ochii de altfel – este lacom și puturos, mănâncă de trei sau de patru ori pe zi, niciodată deplasându-se, așteaptă întotdeauna să fie servit și doar în cazuri extreme își deplasează burtoiul până la frigider… Atât de în contra firii este dl Pleșu, văzut prin ochii gazelei din ferma motanului Felix, încât nu se putea să nu apară fireasca întrebare: de ce dracului l-a mai creat Dumnezeu: „Mă întreb eu de data asta, cum să fie un astfel de individ, gras, comod, lenevos, lacom, nesătul, ascuns şi, culmea obrăzniciei!, pe deasupra şi sfătos nevoie mare, creaţia bunului Dumnezeu?!”.
Și totul s-a-ntâmplat pentru că în Jurnal, vai!, are dreptul să scrie orice vită, cum singur o recunoaște distinsul Dărămuș: „…mi-am lăsat «gazela» să zburde liberă pe tastatura laptopului, cu rezerva că erbivorul putea să se înşele, conchizând fără să fi citit întreaga filozofenie di
