M-am sculat cu noaptea-n cap să-l văd pe Bute, acesta l-a învins pe rusul Gracev și am adormit împăcat. Mai tîrziu însă, către orele prînzului, voi afla că n-aveam motive să fiu foarte mulțumit întrucît proaspătul campion WBC al Americii de Nord, deși dat cîștigător pe linie de judecători, 115-113, 118-110 și 116-112, n-ar fi strălucit! Dimpotrivă, chiar a rămas dator.
Pasămite, a boxat sub așteptări, s-a impus abia în ultimele runde, s-a desprins tîrziu de adversar etc, etc. De un adversar însă, ceea ce lumea uită să spună, excelent pregătit și curajos, care a risipit orice bănuială legată de un posibil aranjament.
Punctînd la limită în favoarea gălățeanului, 115 la 114, cotidianul “Montreal Gazette” a cam strîmbat din nas. A sugerat că n-a fost rău, dar n-a fost nici bine! Fără să mă consider specialist, apropo, m-am întrebat mereu ce o însemna să te pricepi la box?, continuu să mă mir de ce nu le-a ajuns unora că Bute l-a bătut pe Gracev?!
Scria undeva că trebuia să-l bată ca pe-un covor, că trebuia să-l bage în spital?! Nu, drept pentru care, din moment ce Lucian a cîștigat în unanimitate la capătul a 12 reprize, de ce să mai căutăm pete în soare? Măcar noi, compatrioții învingătorului, să nu ne arătăm mai catolici decît Papa!
Nespecialistul din mine susține că gălățeanul a obținut în zorii zilei de duminică mai mult decît o victorie. Ce clișeu!, vor sări unii, dar îmi mențin părerea. Asta pentru că, depășindu-l pe rus, Bute s-a depășit practic pe sine însuși, în sensul că s-a scuturat de teama pe care i-a provocat-o, oameni sîntem!, corecția primită în luna mai de la britanicul Froch. În fond, lupta lui cu Gracev merită comparată cu încercarea de a reveni la volan după un grav accident de circulație ce l-a lăsat fără permis vreme îndelungată. Oricui i-ar fi tremurat mîinile și picioarele, din care cauză Bute nici nu și-a intrat imediat
