De ce nu-mi doream să emigrez?
Vă amintiţi de anul 1998, când Sabin Gherman lansa la Cluj acel manifest intitulat “M-am săturat de România”? Eu îmi amintesc. Aveam pe atunci aproape 30 de ani şi nu mă implicasem încă în viaţa politică locală, iar din punct de vedere al provocărilor profesionale mă aflam încă la început de drum. Ştiam însă foarte limpede ce NU îmi doresc: nu îmi doream să emigrez. Voiam să pun umărul la bunul mers al treburilor oraşului meu, la bunul mers al lucrurilor, aşa încât, atunci când copiii mei vor fi mari, să aibă motive de mândrie că sunt români şi să nu fie nevoiţi să pribegească prin lume, fără rădăcini, străini în nişte locuri care nu le aparţin şi care nu le-au aparţinut niciodată înaintaşilor lor.
Descentralizarea administrativ-teritorială nu este sinonimă cu pierderea identităţii naţionale
Esenţa descentralizării administrativ-teritoriale nu este pierderea identităţii noastre naţionale. Dimpotrivă. Dacă veţi arunca o privire atentă asupra ţărilor europene în care modelul acesta al descentralizării a funcţionat şi funcţionează cu succes, veţi vedea că toate acestea sunt ţări demne, ai căror cetăţeni sunt mândri pretutindeni în lume de faptul că aparţin unor democraţii solide şi unor economii stabile, eficiente şi capabile să ofere cetăţenilor un nivel de trai decent şi respectul cuvenit. Într-o ţară care se respectă şi care îşi respectă cetăţenii, omul nu este perceput ca o unealtă umilă aflată în mâna statului, ci drept esenţa însăşi şi rostul pentru care se întreprind reformele.
E oare avantajos şi demn ca într-un stat în care structurile birocratice sunt imenşi coloşi supradimensionaţi şi bolnavi, ce îşi sprijină arhitectura lor masivă pe nişte picioare din lut, cetăţeanul să aştepte umil, la cozi nesfârşite şi în condiţii chinuitoare, pe frig sau în caniculă, să îi vină rândul la u
