Ei bine, nu chiar de tot, ceva firfirici mai rămân, dar trebuia să vă atrag atenţia cumva, nu? Sursa: EVZ

În tot cazul, dacă acum avem o rată de înlocuire de 45% (atât e pensia medie faţă de salariu), în anul fatidic 2030 este posibil ca ea să mai fie doar 15-25%, în funcţie de deciziile care se iau până atunci. De ce este 2030 un an important? Pentru că atunci se va pensiona marea generaţie a “decreţeilor", adică cei născuţi spre sfârşitul lui 1966 şi câţiva ani după aceea, mult mai numeroşi decât cohortele care i-au precedat sau i-au urmat, ca efect al decretului de interzicere a avorturilor. Această generaţie (din care fac şi eu parte) e acum în plină vârstă activă iar datorită efectului de “şarpe care a înghiţit o minge" dată de ea în profilul demografic al ţării, avem astăzi una din cele mai tinere populaţii active ale Europei.

Da, da, aţi auzit bine: una in cele mai tinere. Şi atunci cum se face că în 2011 mai mult de jumătate din deficitul public al României a fost generat de sistemul public de pensii, iar pensionarii au ajuns mai numeroşi decât plătitorii la pilonul unu (pensiile publice)? Explicaţia e simplă: această generaţie mare contribuie puţin la bugetele publice, din multe motive. In primul rând o mare parte din ea e sub-ocupată prin zona rurală, unde trage targa pe uscat în gospodăriile de autoconsum şi nu reuşeşte să participe în economia monetizată. O altă parte, predominant urbană, practică alte ocupaţii în zona gri, deci e tot non-contributoare.

În al treilea rând, în mod ipocrit am dat scutiri sau reduceri de contribuţie unor întregi categorii active, cu motive din cele mai bizare: de la liber-profesionişti la avocaţi; de la ziarişti la scriitori; de la consultanţi de afaceri la fotbalişti. Dorel ciocănarul din fabrică plăteşte integral (mă rog, dacă nu-l salarizează patronul la negru) însă toţi aceşti favorizaţi ai sorţii au regi