Şi acum, la aproape 23 de ani de la "evacuarea" forţată a chiriaşilor pe altă lume, ochiul trecătorului se îndreaptă, curios, către clădirea impozantă din Bulevardul Primăverii Sursa: VLAD TEODORESCU
Casa lui Ceauşescu, aşa cum este ea cunoscută în zona Floreasca, nu a aparţinut niciodată cuplului denumit, imediat după Revoluţie, „dictatorial”. A aparţinut „întregului popor”, prin cei mai de seamă doi fii ai săi, Elena şi Nicolae. Şi, la ocaziile omagiale din ianuarie, şi altor câţiva reprezentanţi aleşi pe sprâceană care îi călcau pragul pentru a-şi aduce „prinosul recunoştinţei”.
Pentru cei care trec astăzi prin zonă, două sunt aspectele care îi fac să încetinească pasul. În primul rând, aspectul dezolant, de pădure dezrădăcinată, în mijlocul căreia un havuz, pe vremuri emblema grădinii, pare acum schimonosit de spărturi şi mizerie, dar asortat perfect cu trunchiurile copacilor tăiaţi, depozitate chiar acolo, stivă, lângă gard.
Generalul Victor Stănculescu, mâna dreaptă a dictatorului Ceauşescu, a vorbit în premieră despre BOMBA CHIMICĂ la care a lucrat | VIDEO
În al doilea rând, ochiul zăboveşte pe pancarta mare, care atenţionează că acea parcelă de pământ, chiar din curtea Ceauşeştilor, este acum proprietate a statului Kuwait. Istoria transformării grădinii prezidenţiale începe în 1998, atunci când Judecătoria Sectorului 1 retrocedează familiei Prodanof, în calitate de moştenitor, „un teren în suprafaţă de 1.280 mp reprezentând parcelele 1, 2, 37 şi 38 din blocul de parcele 13 al fostei parcelări Jianu”.
Ţipătul păunilor
Au urmat ani întregi de procese. Punerea în posesie a avut loc pe 9.05.2008, atunci când fiecare moştenitor şi-a primit partea revendicată. La scurt timp, pământul a fost cumpărat, pentru o sumă rămasă confidenţială, de statul Kuwait, pentru construirea unui nou sediu de ambasadă.
Nadia Comăneci, despre re
