A fost alături de club la bine, dar mai ales la greu. Iar momente ca acestea din urmă au curs şuvoi peste echipa constănţeană în ultimii ani.
Povestea are însă şi un sfârşit. Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece. Venit la Farul în iarna lui 1999, Ion Barbu a intrat în galeria celor mai longevivi jucători ai clubului constănţean. A fost, rând pe rând, jucător şi căpitan de echipă, antrenor secund şi antrenor principal. Episodul contractului său neînregistrat a pus însă capăt unui mariaj de lungă durată, în care Nelu a pus toată dragostea şi pasiunea sa, însă a considerat că, pe final, nu a fost tratat cu aceeaşi monedă.
Obişnuit ca zi de zi să-şi împartă viaţa între Farul şi familie, lui Ion îi este greu acum să fie rupt de club. „Dimineaţa, când nu am ce face acasă, îmi dau seama cât îmi lipseşte Farul. Astfel că dau o fugă până la stadion. Maşina parcă merge singură, ştie traseul până în strada Primăverii precum a învăţat un cal drumul spre casă. Mai fac mişcare la stadion, bineînţeles nu alături de băieţi. Mi-e greu, dar asta e viaţa, îţi oferă multe momente care nu ai fi vrut niciodată să te viziteze. Important este să fii puternic. Farul a fost şi va rămâne în sufletul meu. Aici am trăit cele mai mari realizări sportive. Vreau să se înţeleagă că eu nu mi-am dat demisia de la Farul, aşa cum greşit s-a mai interpretat. Nu aveam din ce să demisionez, din moment ce nu aveam contract", a spus Ion Barbu. Fostului jucător şi antrenor îi pare rău că s-a întâmplat aşa. A aflat cu stupoare că noua sa înţelegere cu clubul, contractul de antrenor secund, nu fusese înregistrat şi a trăit o mare dezamăgire. „Eu mă consider un farist adevărat, nu un oarecare la acest club. Am slujit atâţia ani culorile alb-albastre şi am avut şi eu o contribuţie pozitivă. În momentele grele am fost aproape de Farul, de aceea m-a surprins ceea ce s-a întâmplat. Nu î
