În locul punctului care asigura primăvara, Steaua le-a oferit fanilor o demonstraţie de neputinţă, la scor de tenis
Vă întrebaţi cum sună îndemnul la fair-play în germană? Nu sună bine. E mobilizator, dar o mobilizare din aceea care-ţi îngheaţă sîngele-n vine. Şi nu e nevoie, frigul de noiembrie ajunge. Plăcuţele s-au făcut ghem în pumni, asta dacă vă întrebaţi ce se întîmplă cu foile colorate folosite pentru coregrafii. "Magica Steaua" s-a risipit pe sub scaune şi meciul a început. Pe teren, nici o magie: pe de o parte, o echipă roş-albastră parcă scoasă din priză, pe de alta - o Stuttgart ieşită proaspăt de pe banda de asamblare a unei uzine nemţeşti. Echipa lui Labbadia a rupt vraja încă din primul minut. Kuzmanovici a testat întîi reflexele lui Tătăruşanu, şutînd slab, pe lîngă, apoi a obţinut un corner (5). Centrare, Tasci reia cu capul din careu, gol şi temperatura a mai coborît cîteva grade.
Click aici pentru rezumatul VIDEO şi FOTO!
Eins, zwei, drei...
Cu toate sprinturile entuziaste ale lui Chipciu şi cu toate şuturile lui Rusescu în picioarele oaspeţilor, Steaua s-a apropiat greu de poarta lui Ulriech. Nemţii, în schimb, au defilat ca pe strasse prin linia revoluţionară cu trei fundaşi a roş-albaştrilor. După o lovitură liberă pe dreapta, din 16 metri, Harnik a agăţat balonul şi a ridicat scorul la 2-0 (19). Apoi Sakai a trimis, tot din careu, sub transversală (23). Nu s-a mai auzit o vreme decît mica şi energica galerie a lui Stuttgart. Cineva a întins un banner prin care cerea o fată de soţie.
N-apucai să te gîndeşti cum o fi strecurat acel Romeo pînza printre turnicheţi, cum l-au verificat stewarzii, că Okazaki a reluat în plasă o minge trimisă din corner de acelaşi Kuzmanovici (31). Spectatorii au început tiptil să coboare treptele spre ieşire. Instrucţie cu public.
Repriza a doua promitea
