Parlamentul este organul reprezentativ suprem şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Fostul consilier prezidenţial Ştefan Deaconu explică că structura Parlamentului unui stat este în strânsă legătură cu forma de stat existentă : stat unitar sau stat federal. Astfel că:

- structura unitară a statului este o motivaţie a structurii unicamerale a Parlamentului.

- structura federală a statului presupune existenţa a două Camere: una care să reprezinte interesele federaţiei iar cealaltă care să reprezinte interesele fiecărui stat parte componentă a federaţiei.

„Aceasta nu este însă o regulă, deoarece sunt state unitare din punct de vedere al structurii statale şi care au Parlamente bicamerale. În aceste state cea de-a doua Cameră se mai numeşte şi Camera democratică şi utilitatea ei s-a impus pentru realizarea echilibrului puterilor în stat", subliniază Deaconu.

Bogdan Dima face câteva sublinieri importante: „Există parlamente unicamerale şi există parlamente bicamerale. Dar, de dragul discuţiei, au existat şi parlamente cu trei Camere. În Africa de Sud a existat un asemenea Parlament cu trei Camere. În ceea ce ne priveşte, discuţia publică promovează necesitatea unei alegeri între parlament unicameral şi parlament bicameral. Dar dacă alegem între tipuri diferite de bicameralism? Se tot afirmă că bicameralismul românesc este unul prost alcătuit şi că trebuie să trecem la unicameralism. Dar mai sunt unii, şi eu mă număr printre ei, care spun că nu bicameralismul este problema, ci tipul de bicameralism pe care îl avem reglementat în Constituţia actuală. Suntem singurul stat din UE în care deputaţii şi senatorii sunt aleşi după aceeaşi formulă electorală, pentru un mandat cu aceeaşi durată de patru ani şi reprezintă aceeaşi populaţie. Este cea mai proastă formă de bicameralism, şi anume bicameralismul congruent perfect. Viitoarea revizuire a Constitu