Un recent studiu al cercetătorilor britanici a confirmat faptul că mâncărimile pot fi molipsitoare, o proprietate asemănătoare posedând-o şi...scărpinatul.

Contagiozitate. Cercetările specialiştilor au evidenţiat existenţa unor centri nervoşi cu un important rol în producerea senzaţiei de mâncărime, pe de o parte, şi apariţia necesităţii de scărpinare, pe de alta. Potrivit savanţilor, înţelegerea modului de funcţionare a acestor centri nervoşi ar putea contribui la vindecarea sau ameliorarea stării de sănătate a unor persoane ce suferă de mâncărimi cronice. Aceştia au folosit un eşantion alcătuit din 33 de voluntari. Subiecţii au urmărit videoclipuri de 20 de secunde în care o persoană îşi scărpina sau îşi masa uşor o anumită parte a corpului. Circa 64% dintre ei au manifestat tendinţa de a se scărpina după ce au urmărit o altă persoană comportându-se astfel. Oamenii de ştiinţă cred că recentul experiment a demonstrat teoria potrivit căreia mâncărimile pot fi molipsitoare. Creierele a 18 dintre subiecţi au fost scanate în timp ce urmăreau videoclipurile pentru a sestabili activitatea cerebrală în perioadele respective. Scanările au relevat faptul că zonele în care se aflau aşa-numiţii “electroni-oglindă”, care ar putea uşura imitarea mişcărilor efectuate de alte persoane, au devenit active în timpul vizionării videoclipurilor.

Egoism sau altruism. Una dintre zonele active s-a dovedit a fi un “lob ascuns” al creierului, regiunea anterioară a Insulei, o porţiune a cortexului cerebral situată în fosa laterală a creierului şi acoperită de operculii frontal, parietal şi temporal. “Insula” reprezintă regiunea cerebrală în care se formează empatia pentru durere, astfel încât apariţia unei senzaţii neplăcute este explicabilă. Văzând o altă persoană scărpinându-se, realizăm că aceasta încearcă o senzaţie neplăcută şi empatizăm cu ea. În mod surprinzăto