Traian Băsescu începuse să ne obişnuiască a ne plictisi de moarte la 18,30, ora pe care domnia sa a considerat-o ca nimerită pentru a ne ţine, aproape seară de seară, o lecţie despre cum funcţionează Uniunea Europeană.
Luni după-amiază, cînd un e-mail de la Cotroceni a anunţat o nouă Declaraţie de presă, ne pregătisem serios de aţipit în fotoliul căruia i se zice, în absenţa unei metafore mai acătării, şi de telespectator.
Televiziunile de ştiri (nu toate, cele ale USL au evitat momentul) ne-au delectat cu secvenţa în care Crin Antonescu doarme în prezidiul unei sindrofii electorale. Din somnul dulce, unic în felul lui cînd e provocat de discursul unui amic politic şi se petrece în faţa unei săli care cască gura la tine, al doilea om în stat a fost trezit de soneria unui telefon.
Asemănător, somnul nostru la noua lecţie financiar-contabilă ţinută de Traian Băsescu s-a întrerupt brusc la rostirea cuvîntului mincinos. Deşi n-auzisem cine e mincinos, am fost siguri că e vorba de Victor Ponta, cel care minte în chip fiziologic, aşa cum mestecă sau respiră. Am deschis mai întîi o ureche. Apoi am deschis-o şi pe a doua, nefiind înzestraţi, ca iepurii, cu pîlnii auditive.
Şi ce ne-a fost dat să auzim cu amîndouă urechile?!
Victor Ponta făcut mincinos şi un al doilea Ceauşescu.
Cu mincinos sunt de acord.
Cu al doilea Ceauşescu, nu.
E o jignire pentru cel care a fost asasinat la Tîrgovişte pentru credinţa sa, fie ea şi oarbă, să fie comparat cu Victor Ponta, un personaj care n-are nici o credinţă, în afară de cea în deliciile sale de golănaş.
Crin Antonescu a fost fixat în ipostaza sa definitorie:
Cea de om gata în orice clipă să adoarmă.
Lui Dobriţoiu, Traian Băsescu i-a zis Moş Teacă.
Evident, jignindu-l pe Moş Teacă, deoarece acesta avea măcar spirit cazon, spre deosebire de ministru Apărării, care e un jalnic pol
