Cine a urmărit mai atent emisiunea Sub semnul întrebării de duminică seara, de pe B1 Tv, va fi sesizat că, spre deosebire de comesenii de studio, nu m-am implicat în dezbaterea noii acuzaţii de plagiat aduse Ecaterinei Andronescu.

Am reacţionat însă doar cînd, la telefon fiind, distinsa activistă de partid, a luat-o pe mirişte, descălţată de orice bun simţ, pentru a ne convinge că şeful ei, Victor Ponta, n-a plagiat, ci a greşit uitînd să pună ghilimelele.

Pentru mine, care am încărunţit făcînd cercetare de bibliotecă şi arhive, două lucruri au certitudinea axiomei:

Că Pămîntul e rotund ca un măr şi nu întins, ca o foaie de varză.

Că junele Victor Ponta a plagiat.

Dacă pentru acest păcat de tinereţe, cînd confunda o teză de doctorat cu o hîrjoneală prin cămări, Victor Ponta ar trebui să demisioneze din postul de premier, e o altă poveste care ţine de politic.

Din punctul meu de vedere, de exemplu, recunoaşterea ciordelii şi renunţarea la titlul de doctor ar fi fost sancţiuni suficiente pentru ca Victor Ponta să rămînă premier.

Victor Ponta suferă însă de sindromul infantil:

Vreau şi jucăria aia!

Pricopsit prin infracţiune cu titlul de doctor, n-ar renunţa la el nici în ruptul capului. Şi pentru a-l păstra a întors cu fundu-n sus instituţii onorabile ale statului de drept.

Mă număr printre persoanele care evit să apăr pe cei simpatizaţi cînd au comis o greşeală.

Fireşte, nu mă lansez în acuzaţii publice virulente, dar nici nu mă apuc să susţin că miroase a parfum acolo unde s-au tras nişte pîrţuri straşnice.

Apelez la tăcerea care spune totul.

Pe activista de partid Ecaterina Andronescu o înţeleg.

Deşi împodobită cu titluri academice, distinsa e o banală politrucă. Adevăratul om de ştiinţă, mai ales cînd el activează