Într-una din cele mai penibile ieşiri ale sale la microfon, noroc că serialul se încheie, Traian Băsescu a făcut miercuri seara încă o tentativă de deturna rezultatul previzibil al alegerilor, de a-i diminua efectul, spre a salva ce nu se mai poate salva: regimul său. A încercat iarăşi să-şi spele de grele păcate ciracii şi să gunoiască, fie şi prin minciuni şi diversiuni grosolane, actuala guvernare. Spre deosebire de alte dăţi, din urmă cu ani, cred că acum Băsescu, asumându-şi anticonstituţional campania pro ARD (a ajuns să uite de la mână până la gură: "Nu-s în campanie", susţinea miercuri, deşi cu câteva zile înainte afirmase că e în campanie, deoarece "ea, campania, pur şi simplu există"), Băsescu s-a crezut că e tot locomotivă. Deşi e vinovat în mare măsutră că, printr-o politică distructivă, contra naţiunii, prin tolerarea, dacă nu iniţierea unor clanuri mafiote şi clientelare, prin subordonarea instituţiilor statului, a dus populaţia la exasperare şi şi-a îngropat propriul partid.

Ultimele discursuri? Un şir de neadevăruri ţipătoare. O prezenţă mediatică ostentativă, ce l-a excedat până şi pe Cezar Preda, care a răbufnit că, din cauza monopolului steril al lui Băsescu, portocaliii nu mai au acces la dezbateri. Ultima oară, prezidentul agent electoral a dat iar cu băţul în baltă, luându-i pe români de proşti, aşa cum e deprins. A încercat din nou să transfere în spinarea Guvernului Ponta blocarea fondurilor europene, deşi: 1). Comisia Europeană a precizat că măsura a fost luată din cauza furtişagurilor, abuzurilor şi prostiilor din timpul guvernării Boc. 2).  Acţiunile anticorupţie şi demersurile Guvernului Ponta au determinat deja deblocarea a două fonduri sectoriale. 3). Corecţiile financiare sunt sancţiuni dispuse obligatoriu de CE şi sunt imputabile intergral tot regimului băsist. În fine, pierdem prea mult timp cu şmecheriile şi cu sofismele l