Nu putem pune semnul egal intre Baconschi si Boca sau Mihaela Popa. E destul de probabil ca Victor Ponta nu a fost deloc incantat ca a fost nevoit sa treaca prin guvern, la mijlocul campaniei electorale, o ordonanta de urgenta privind audiovizualul care, dincolo de faptul ca lipseste CNA (Consiliul National al Audiovizualului) de orice parghie pentru a limita derapajele posturilor de televiziune (nu doar cele de natura politica, ci si intruziunile grosolane in viata privata) afecteaza in chip major doua industrii influente nu doar prin cifrele de afaceri, ci si prin contactele de care dispun la nivel international. E vorba de societatile de distributie a canalelor Tv prin cablu si satelit, care in acelasi timp ofera si acces Internet de banda larga, pe de o parte, si agentiile de publicitate, pe de alta. Marea majoritate a celor din urma sunt companii multinationale, dupa cum si principalii lor clienti, cei care acopera grosul investitiilor in publicitate, sunt la randul lor corporatii multinationale precum Vodafone, Procter & Gamble sau Unilever. Ceea ce inseamna ca prin natura domeniului de activitate au un acces privilegiat atat la cercuri influente de decizie politica din Europa si America, cat si la principalele canale media cu impact international. De ce guvernul unei tari din Uniunea Europeana decide, de pilda, sa impuna prin lege maniera in care trebuie incheiate contractele de publicitate intre posturile de televiziune si clientii acestora, sfidand nu doar reglementari in vigoare promovate la Bruxelles, ci si principii elementare ale economiei de piata, iata ceva ce a starnit perplexitate printre mai toti decidentii din acest sector? Cu atat mai mult cu cat masura nu avea nici un efect electoral benefic pentru USL, ba din contra a deschis un alt front de atac impotriva premierului in spatiul public. Raspunsul este extrem de relevant pentru miza alegerilor de