Este incredibil, este insultător tupeul cu care Elena Udrea se tot vâră-n faţa camerelor de luat vederi, ciripindu-şi, chipurile, victoria personală în alegerilele din târgul moldav Roman. Unde, de fapt - cu toată recuzita de prost gust şi circul pupăturilor cu ghiujii încântaţi că Lenuţa, mândra şi tot mai rotunjoara floare nesmăcuită, le sare-n braţe, ba chiar, după cum se afirmă, e la mijloc şi o posibilă mită electorală, acuzaţie pe care, desigur, Daniel Morar nu se va strădui să o lămurească - a marcat  un eşec penibil. Furându-i, însă, apoi, la redistribuire, mandatul modestului profesor Brătescu, care, cu resurse materiale infinit mai mici, o depăşise considerabil ca număr de voturi. După ea, hop, ţop, unul câte unul, au început să se strecoare în Parlament, ca nişte şpringari pe întuneric, beneficiind de şperaclul unei legi idioate, tot prin redistribuire judeţeană sau naţională, alţi şi alţi piloni ai făcăturii ARD, acea mască electorală a PDL care a sucombat aşa cum s-a şi ivit. Adică jalnic şi nemaipăcălind pe nimeni. În toată ţara, portocalii n-au reuşit să obţină corect, ca într-o competiţie sportivă, barem un singur mandat, ocupând locul I în vreun colegiu. Cu chiu, cu vai, pedeliştii au câştigat onest un singur loc, şi acela în diaspora, gurile rele zicând că datorită spijinului ocult al băieţilor lui Theodor Meleşcanu.

Într-o prea mare măsură, alegerile uninominale - câştigă mandatul cel mai bun dintre competitori - au fost virusate de largheţea redistribuirilor. Au rămas acasă, ca şi în 2008, oameni care au adunat aproape 50% dintre voturi şi înhaţă mandatul nechemaţi care abia de au strîns 20%. E o lege boantă, o lege care promovează non-valorile şi ignoră voinţa clar exprimată într-un colegiu sau altul. O lege a cărei aplicare mai are acum şi consecinţa hipertrofierii Parlamentului, care, de la 471 de membri, ajunge la vreo 600, prin înf