Discuţii despre Guvernul Ponta II. Nesfârşite, încărcate de presupuneri, pe surse. Probabil că în măruntaiele partidelor se dă o luptă teribilă pentru ocuparea portofoliilor. Mai sunt contracte de dat şi şpăgi de luat, privatizări de făcut şi dosare din trecut.

Toată vânzoleala de după alegeri e dictată de o singură dorinţă: accesul neîntârziat la resurse şi instaurarea controlului deplin asupra Justiţiei. Nu există program de guvernare pentru că USL n-a avut nevoie de un astfel de document pentru a câştiga alegerile, prin urmare de ce şi-ar bate capul să discute acum despre priorităţile viitoarei administraţii centrale, câtă vreme maşinăria de vot din parlament va funcţiona la turaţie maximă, dând votul de învestitură şi unui berbec prezentat ca viitor prim-ministru, dacă aşa se va decide în sferele înalte ale puterii. Guvernul Ponta II, pe care azi îl vedem şi... nu e, va fi un amestec de inşi trimişi în misiune de salvare a confraţilor care sunt încă prizonieri prin diverse dosare de corupţie cu mercenari antrenaţi să descopere surse de bani şi accesul rapid al clientelei useliste în funcţii de conducere.

Numele sunt mai puţin importante. Contează cine vine în guvern doar atunci când există teama unei sancţiuni din partea electoratului. E singurul motiv pentru care au căzut din primul guvern Ponta alde Dumitrescu, Mang, Diaconu sau Alistar. Se apropiau alegerile din 9 decembrie. Odată încheiat acest capitol, Fenechiu, Dragnea şi alţii ca ei se pot aşeza pe orice scaun ministerial, fără frica de a simţi sub fund disconfortul dosarelor penale. USL va avea nevoie de oameni dispuşi să-şi asume riscuri, ba, mai mult, dacă tot l-am pomenit pe Dragnea, pare-se că e nevoie de "profesionişti ai riscului".

Nici măcar avertismentul lansat de Traian Băsescu, cum că va refuza să numească în viitorul guvern miniştri care au dosare penale, nu e luat în calcul. USL