Omenește vorbind, e de înțeles de ce Surdu a părăsit în grabă corabia giuleșteană amenințată cu naufragiul. Adus în vara lui 2011 de la Steaua, el nu s-a simțit niciodată de-ai casei printre rapidiști, îndrăgit de suporteri. Știind că are un salariu imens și socotind că nu-l merită, fanii mai degrabă l-au tolerat decît l-au iubit. Ca atare, și din pricină că nu mai încasase un euro de peste 5 luni, clubul fiindu-i dator cu peste 100.000, Surdu a plecat din Grant ca mușcat de șarpe. În viteză, parcă temîndu-se să nu i-o ia careva înainte.
În același registru, se justifică și declarația lui că nu va renunța în ruptul capului la suta aia de mii. În ciuda crizei care afectează un Rapid băgat în insolvență, Surdu are dreptate, perfectă dreptate. Sînt banii lui și, conform contractului, i se cuvin. În plus, pe frigul de-afară, nimeni nu întoarce spatele unei sume cu atîtea zerouri în coadă, haideți să fim corecți!
Nu-i însă de înțeles, nu e sub nici o formă, declarația lui că galeria l-a forțat să scandeze împotriva Stelei. Evident că l-a presat, sigur însă nu l-a silit, vezi în acest sens mărturisirea ex-rapidistului Bornescu, actualul portar al Petrolului, care n-a dat curs îndemnurilor peluzei și n-a pățit nimic. Pe parcurs, publicul l-a adoptat și l-a sprijinit.
Cînd privește înapoi fără urmă de recunoștință și fără pic de simpatie, ba și cu arțag, atitudine ce nu-l onorează, Romeo Surdu trebuie să realizeze că greșește grav. Fie și numai pentru că, plătit în Grant cu 20.833 de euro pe lună, a marcat doar 6 goluri în 51 de meciuri. Bilanț slab pentru un atacant, foarte slab, un gol la 9 meciuri , de aici judecata că, de fapt, nu Surdu s-a păcălit venind la Rapid, ci Rapidul s-a păcălit luîndu-l pe Surdu și oferindu-i de 3 ori salariul căpitanului Pancu!
Spre deosebire de fugarul Surdu, alți cîțiva giuleșteni par hotărîți să stea pe loc și să lu
