Un amic şi-a vândut apartamentul în 2006. Pentru ca banca (BCR) să acorde creditul respectiv un evaluator a venit să aprecieze valoarea casei. Metoda folosită? În principal, media aritmetică a 3 oferte din ziarele de anunţuri. Când amicul l-a întrebat pe "expert" de ce nu ia în calcul mai ales valoarea de reconstrucţie ponderată cu gradul de uzură a proprietăţii, respectivul l-a privit cu milă "vreţi să vă luaţi banii pe casă la valoarea pieţei sau la jumătate din aceasta?" Febra creşterii cotelor de piaţă, bonusurile acordate bancherilor care atingeu sau băteau targeturile impuse au contribuit la umflarea bulei speculative din imobiliare. Iar când cererea n-a mai ajuns cu veniturile până la ştacheta ridicată de ofertă a intervenit Banca Centrală schimbând normele de creditare chiar în 2007.

Până atunci, un credit ipotecar se acorda cu un raport rată/venituri de 30-40% şi o garanţie de 25-30% din valoarea creditului. BNR a permis băncilor să acorde credite cu avans de numai 5-15% (rezolvat uzual printr-un credit de nevoi personale) şi un raport rată/venituri de 65-70%. A rezultat un val proaspăt de creditaci chiar pe varful bulei, absolut întâmplător la un curs euro/leu care tindea spre 3. Şi nu a fost vorba doar de credite ipotecare aici, ci şi de o sumedenie de credite de nevoi personale cu ipotecă, care au complicat foarte mult viaţa celor loviţi de ajustările de venituri aduse de criză.

Acum, rata creditelor neperformante tinde spre 20% şi vin din urmă multe împrumuturi cu probleme ale companiilor. Asta în condiţiile în care, speriate de perspectiva constiturii unor provizioane uriaşe, multe bănci au inventat tot soiul de vehicole cărora le-au pasat împrumuturile care începeau să scârţâie la plată. Care ar fi fost rata reală a creditelor cu probleme în lipsa acestor artificii contabile? 30%? 40%? Garanţiile imobiliare supraevaluate sunt vizibile şi