Piaţa de capital românească a evoluat în trend cu tendinţele economice, iar acestea cu aşteptările din zona politică.
Schimbarea majoră a configuraţiei politice şi apariţia la jumătatea anului a unui guvern care a propus doar mecanisme de cheltuire a banilor publici în domeniul "strategic" al majorării pensiilor şi salariilor bugetare, fără nicio politică de creştere şi cu tăieri ale bugetului de investiţii, au determinat ocolirea României de către investiţiile străine, fie ele directe sau de piaţă de capital. Este extrem de dramatic că singurul fapt pozitiv din politica economică din 2012 a Guvernului rămâne "pansamentul" aplicat de FMI, însă grija acestuia de a-şi recupera creditul nu poate să ţină loc de viziune de dezvoltare durabilă.
Practic, este primul an de după perioada 2000-2003 când nu avem evenimente pozitive în domeniul bursier.
Evenimentele negative principale sunt reprezentate de închiderea a aproape 10 intermediari, dintre care trei nume sonore din sistemul bancar: ING, Unicredit, RBS. Un eveniment aşteptat însă, când s-a văzut clar că diviziile de piaţă de capital ale băncilor reprezintă simple "anexe" ale acestora, în care delăsarea şi, pe alocuri, slaba pregătire a angajaţilor, dublată de apariţia unei concurenţe agresive, creativă şi profesionistă (din partea Swiss Capital), au determinat conducerea băncilor, sub diverse pretexte corporative de "restrângere strategică" să îşi piardă optimismul privitor la profitabilitate.
Sunt aceleaşi bănci care, împreună cu cele ce rezistă încă, au iniţiat la începutul anului o schimbare majoră la conducerea Bursei de Valori Bucureşti, schimbare determinată exclusiv de argumentul "pentru că putem", fără un plan şi fără vreo viziune strategică aşa cum s-au aşteptat fondurile de investiţii şi persoanele fizice care le-au sprijinit.
Tot un sentiment ambiguu a fost creat şi de selecţia
