“Adevărul” vă prezintă o poveste nouă despre un loc vechi al Clujului, unul dintre acele numeroase locuri pe lângă care trecem aproape zilnic şi nu ne gândim că ar ascunde un trecut captivant. Povestea este despre Crăciunul anului 1605, de când, spun istoricii, ar fi prima atestare documentară a dansului românesc în Transilvania.

“Să ne imaginăm, aşadar, un Crăciun feeric în vechea cetate a Clujului din 1605, înconjurată de ziduri mari şi cu zeci de turnuri de apărare. Va fi fost o iarnă plină cu zăpadă care scânteia pe uliţele înguste la lumina geamurilor în seara de sărbători, şi de pe acoperişuri ieşeau alene suluri de fum şi străzile miroseau a cărnuri fripte şi a cozonaci”, spune istoricul clujean Vasile Lechinţan.

Crăciun la cârciuma lui Toma Săbierul

Acesta a descoperit printre miile de dosare de arhive, care de care mai pline de taine omeneşti, pitite în limbile vechilor vremuri, că prima menţionare a dansului românesc din Transilvania s-a făcut în secolul al XVI-lea. “S-a jucat şi dans maghiar şi dans românesc”, se arată într-un document dintr-un proces care s-a judecat în aprilie 1606, la Cluj. Acel act vorbeşte despre scandalul iscat de Crăciunul din 1605, în cârciuma lui Toma Săbierul, unde petrecuseră măcelari maghiari şi români. Motivul gâlcevei ar fi fost că Mihai Lăutarul ar fi cântat prea mult măcelarilor români, spre nemulţumirea măcelarilor unguri. “Însă acestui scandal, urmat de proces, datorăm prima atestare documentară a dansului românesc din Transilvania şi, probabil, printre primele menţiuni şi pentru dansul maghiar”, susţine istoricul.

Principele şi măcelarii

Se ştia că principele Transilvaniei urma să-şi petreacă sărbătoarea Crăciunului în Cetatea Clujului, la lucrările Dietei. A şi venit în decembrie 1605, cu întreaga sa suită. Atunci, principe era Ştefan Bocskay, născut la Cluj-N