Ionel BOSTAN La vreme de iarna uitam tot mai mult de latura istorica a comunei Ruginoasa, de care este legata o parte din viata lui Cuza, si aducem în discutie, pe varii canale, bataia mascatilor si cruntele ei urmari. In realitate este vorba despre multa exagerare în relatari, pentru ca tinerii de azi au cu totul alte preocupari.
Daca nu sunt elevi ori studenti, nevoia i-a cam silit sa plece la lucru în Spania sau Italia. Apoi, cu Internet în fiecare casa etc., este greu sa-ti imaginezi ca se mai pregatesc trupe de asalt ale delenilor împotriva valenilor (ori invers), care sa nu încheie luptele de Ajun fara câtiva raniti sau, Doamne fereste, morti. Povestea ca învingatorii vor avea succes total în anul care urmeaza la fetele cele mai de soi, e radical caduca. Asta pentru ca pe ruginosence, daca e sa ia decizii destepte, le intereseaza mai putin cine a spart capul unuia sau altuia, si mai mult cine dintre pretendenti are vila mai aratoasa ori euro mai multi în cont. De altfel, cunoscându-i bine pe ruginoseni, macar doua generatii înapoi (subsemnatul fiind nascut si crescut în satucul satelit Giurgesti, aflat la 2 km de Conacul Teodorestilor/ fostul sediu de Gostat comunist), acestia nici în trecut nu erau tocmai capabili de relele de care se mai vorbeste.
Imi amintesc doar atât ca de Ajun si doua zile dupa aceea tinerii costumati în caldarari mergeau cu malanca în fiecare casa de om gospodar, dansând pe muzica tocmita de ei (”profesionista” - tigani adusi de la Roman ori Tg. Frumos). Repetitiile se faceau câteva nopti la rând pe maidanele satesti (Rediu, Bugioaia, Dumbravita), pocnetele de harapnic auzindu-se pâna în Pascani. Momentul de vârf, la capitolul ”confruntare”, era dimineata devreme în Ajun, când grupurile de mascati (e adevarat, nu în tinuta de matasuri înflorate si frumoase comanace ornate cu pampoane, hurmuz si panglici mul
