A bătut lumea în lung şi-n lat ca să descopere secretele creierului uman şi s-a întors cu o reţetă care ar putea vindeca sistemul de educaţie din ţara lui: dascăli în loc de amatori şi creativitate în loc de automatism.

Alexandru Călin, 23 de ani, aflat în ultimul an la medicină şi deţinătorul titlului de Studentul Anului 2013 în România este primul care recunoaşte că elevii de la noi trec prin şcoală ca gâsca prin apă, iar lucrările ştiinţifice ale profesorilor universitari sunt doar un amalgam de texte încropite la repezeală.

Cu toate acestea încă mai speră. Visează la mentori capabili să restabilească încrederea tinerilor în propriul sistem de învăţământ, dar şi ca statul să conştientizeze puterea investiţiilor în cercetare.

Profesorii, leacul viu al educaţiei

"Am refuzat mereu să tocesc. Într-adevar, studiul medicinei presupune exersarea memoriei, dar acest lucru se poate face în multe feluri, nu învăţând cartea de telefoane pe de rost", glumeşte tânărul. Încăpăţânarea de a fi autodidact i-a fost răsplătită înzecit. Începând de la internshipul în cardiologie, la universitatea din Lugano, Elveţia, bursa de studiu la universitatea de Medicină din Florenţa şi până la stagiul de cercetare la Harvard. Când a plecat voia doar să descopere marile secrete ale Neuroştiinţei. A găsit în schimb remedii testate împotriva bolii de care suferă sistemul educaţional din România şi spune că totul porneşte de la dascăli.

"În Italia, nu există curs fără citări din articole ştiinţifice şi toţi profesorii contribuie la cunoştinţele din acel domeniu prin cercetare ştiintifică de calitate, altfel nu ar avea dreptul să profeseze", povesteşte Alexandru.

Pentru studenţii italieni, de bază este studiul individual, la lumina veiozei din bibliotecă şi nu cursurile din amfiteatre. "Acestea doar îţi oferă ghidajul pentru ca tu să clădeşti mai departe", explică tân