La 2 ani, copilul Cristinei, născut cu un grav handicap neuro-locomotor, nu poate articula niciun cuvânt, nu poate apuca o jucărie şi nici măcar să-şi ţină biberonul cu lapte la gură. După ce au încercat tratamente inclusiv în străinătate, dar şi-au epuizat economiile, părinţilor nu le-a mai rămas decât singura unitate din Oradea specializată în tratarea unor astfel de pacienţi: Centrul pentru Recuperarea Copiilor cu Dizabilităţi, aflat în subordinea Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor.
Numai că, de câteva luni, la fel ca toate celelalte famiilii orădene în situaţii similare, sunt primiţi aici cu ostilitate şi poftiţi să-şi ducă micuţii altundeva. Unde or şti ei. Motivul? DGASPC vrea să externalizeze Centrul transferându-l unei fundaţii care pe viitor va furniza servicii doar pentru copiii internaţi în centrele de plasament, nu şi pentru cei rămaşi în grija părinţilor naturali.
Omul sfinţeşte locul
Centrul pentru Recuperarea Copiilor cu Dizabilităţi din strada Traian Lalescu e singurul de acest fel din Oradea. În judeţ există încă unul la Tinca, dar mai mult cu numele, fiindcă nu are nici pe departe specialiştii care lucrează în oraş. Înfiinţat în 2004, printr-un parteneriat între DGASPC Bihor şi Fundaţia Sera din Baia Mare, scopul e să furnizeze servicii speciale pentru recuperarea copiilor cu handicap grav din întregul judeţ. ONG-ul contribuise la dotarea Centrului cu 200.000 euro, iar aici s-a închegat o echipă din 18 specialişti în psihologie, kinetoterapie, hidroterapie, logopedie, tifloterapie (pentru copii nevăzători), terapie ocupaţională, terapie cognitivă şi, fireşte, asistenţă socială.
Reuşita se datorează în mare parte unui om de excepţie: dr. Pavel Oarcea (foto). "Doctorul Oarcea şi-a dedicat ultimii 23 de ani de viaţă copiilor cu handicap grav. El a fost cel care după Revoluţie a însoţit o t
