„Duhovnicul familiei Bănică, mărturii exclusive” – a titrat un tabloid. Ştirea a fost iute preluată şi de alţii, acum e plin Google-ul de ea. Să zăbovim un pic şi să cugetăm.„Duhovnicul familiei Bănică, mărturii exclusive” – a titrat un tabloid. Ştirea a fost iute preluată şi de alţii, acum e plin Google-ul de ea. Să zăbovim un pic şi să cugetăm.

„Mărturiile exclusive” şi „dezvăluirile senzaţionale” promise de tabloidul cu pricina au fost, până la urmă, vreo câteva fraze ale duhovnicului, în care spunea că „au fost ispite” şi că „i-a îndemnat să se roage”. O televiziune s-a dus apoi şi l-a filmat pe duhovnic cu camera ascunsă, în speranţa că va mai aduna ceva zaţ „senzaţional”, dar n-a mai obţinut nimic (nici măcar o afuriseală, deşi ar fi meritat-o din plin). N-am să intru în consideraţiuni despre secretul spovedaniei: în definitiv, duhovnicul a spus doar câteva generalităţi, nimic concret, şi s-ar putea „scoate” cu asta. Dar, după mintea mea, până şi faptul că un preot face public numele celor care se spovedesc la el este de prost gust şi, înainte de a încălca vreo normă bisericească, încalcă normele bunului-simţ. Cum să spui în gura mare, ca slujitor al Domnului, că X şi Y vin să ţi se spovedească? Până la dreptul canonic, nu e o încălcare a legislaţiei civile referitoare la respectarea intimităţii şi a vieţii personale?

Preotul cu pricina – am constatat apoi – nu e la prima aventură de acest fel: a mai vorbit în presă despre cine şi cum s-a rugat în biserica lui să aibă copii, despre botezuri şi altele. Se pare că, fiind frecventat de vedete (care, la rândul lor, se laudă că „au duhovnic”, s-au prins că dă bine la fani), omul le-a luat obiceiul şi PR-ul şi, când i se pune un microfon în faţă, nu se poate abţine: „dă din casă” (în cazul de faţă, din Casa Domnului). Şi nu e singurul: presa tabloidă şi populară a creat mai multe personaje mediatice print