Când porcii începuseră să guiţe a moarte şi peste ţară se răspândea aroma de şorici pârlit, marţi 18 decembrie 2012, Guvernul lucra.

Miniştri, secretari de stat şi prefecţi raportau premierului, cu însufleţire, realizările în eroica luptă cu viscolul. Premierul le primea cu satisfacţie de Vodă proaspăt re-căftănit.

A trebuit să treacă o lună, să se spulbere mahmureala sărbătorilor și să se epuizeze stocurile de Colebil, ca, marţi (tot marţi!) 15 ianuarie, să explodeze bomba: în acea zi viforoasă, Guvernul amorsase, pe şest, o ordonanţă care trimitea la facultate câteva zeci de mii de educatoare şi învăţători. Aiuritor! Mulţi dintre ei, aflaţi în pragul pensionării, se trezeau acum că trebuie să-şi schimbe viaţa. Să cunoască, la senectute, farmecul boemei studenţeşti.

Scandal cât casa! Abramburica îşi ia aerul de suvaă nevinovăţie cochetă, care o prinde aşa de bine: „Prin noua lege a învăţământului, funcţiile de educator şi de învăţător au dispărut, era vorba de 40.000 de persoane (...). Ca atare, nu aveam nicio bază legală ca să-i salarizăm”.

Actualul ministru, Remus Pricopie, e mai dramatic: vorbeşte de „peste 50.000” de educatori şi învăţători, ale căror funcţii „sunt desfiinţate”.

Seara, odată cu apariţia premierului la televizor, situaţia se detensionează ca prin farmec: „Eu am venit cu dl Pricopie şi vreau să fie foarte clar: cine e în sistem rămâne în sistem! Şi la anul, sau peste doi ani, ca să avem educatoare şi învăţătoare mai bine pregătite, o să le angajăm doar pe cele cu studii superioare”.

Cum, aşa simplu? De dimineaţă eram într-o criză fără ieşire, şi pe seară am scăpat de ea? Ce miracol s-a petrecut în seara lui 15 ianuarie şi care era imposibil pe 18 decembrie?

Legea Educaţiei e limpede ca borvizul: „Cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare (...), învăţători/învăţătoare (...), şi care au dobândi